Rss Feed
  1. Despre numerele prime

    luni, 29 iunie 2009

             Catorva persoane, de profesii si formatii diferite, li s-a cerut sa demonstreze ca toate numerele intregi impare sunt prime. Iata rezultatele:

    Matematicianul: 3 e prim, 5 e prim, 7 e prim si prin inductie toate numerele impare sunt prime.
    Fizicianul: 3 e prim, 5 e prim, 7 e prim, 9 este eroare experimentala, 11e prim ...
    Inginerul: 3 e prim, 5 e prim, 7 e prim, 9 il putem aproxima ca prim, 11 e prim ...
    Programatorul: 3 e prim, 5 e prim, 7 e prim, 7 e prim, 7 e prim ...
    Agentul de vanzari: 3 e prim, 5 e prim, 7 e prim, 9 ... vom face tot ce e posibil pentru ca 9 sa fie prim ...
    Agentul de vanzari de produse software: 3 e prim, 5 e prim, 7 e prim, 9 va fi prim la urmatoarea versiune...
    Biologul: 3 e prim, 5 e prim, 7 e prim, pentru 9 rezultatele nu au sosit inca...
    Agentul de publicitate: 3 e prim, 5 e prim, 7 e prim, 11 e prim...
    Avocatul: 3 e prim, 5 e prim, 7 e prim, in cazul lui 9 nu sunt suficiente dovezi pentru a demonstra ca nu e prim...
    Statisticianul: sa incercam cateva numere aleatoare: 17 e prim, 23 e prim, 11 e prim...
    Psihologul: 3 e prim, 5 e prim, 7 e prim, 9 nu e prim, dar incercati sa suprimati aceasta idee...
    Politicianul: "Unele numere sunt prime. Dar scopul este acela de a creea o societate mai buna, in care toate numerele sa fie prime!"


  2. Legea e facuta sa fie respectata.

    sâmbătă, 27 iunie 2009

    Un barbat poate sa-si bata nevasta cu o curea de piele, daca latimea
    acesteia este sub 5 cm; el poate folosi o curea mai lata daca sotia îi
    acorda permisiunea.
    (Los Angeles)

    E interzis sa pui o capcana pentru soareci fara sa ai permis de vânatoare.
    (California)

    Barbatul are dreptul sa-si bata sotia, dar numai o data pe luna.
    (Arkansas)

    Legea pedepseste aspru existenta a doua vibratoare în aceeasi casa.
    (Arizona)

    Sexul oral este ilegal, cu exceptia cazului în care este folosit ca forma de
    preludiu.
    (Singapore)

    Accesul barcilor cu motor pe strazile orasului este strict interzis.
    (Brewerton-Alabama)

    Este interzis ca doi reni sa se împerecheze pe strada între orele 7.00 si
    19.00 (Alaska)

    Este ilegal sa te saruti pe calea ferata în Franta.
    (Franta)

    Unei persoane nu i se poate cere sa plateasca mâncarea într-un han decât
    daca acea persoana, în opinia sa, este "satula".
    (Danemarca)

    Este ilegal sa fii beat în localuri autorizate (într-o cârciuma sau bar).
    (Anglia)

    Sentinta pe viata este de 25 de ani.
    (Australia)

    Este ilegal ca un sofer sa fie legat la ochi în timp ce conduce un
    automobil.
    (Alabama)

    Homosexualii nu au voie sa locuiasca în tara.
    (Singapore)

    Este ilegal sa fii beat, în posesia unei vaci.
    (Scotia)

    Nimeni nu poate porni o masina în timp ce cineva este sub vehicul.
    (Danemarca)

    Ă�nainte de a pleca cu masina, trebuie sa verifici luminile, frânele si
    volanul. De asemenea trebuie sa faci si o verificare vizuala pentru a te
    asigura ca nu sunt copii sub masina.
    (Danemarca)

    Pentru a merge la facultate trebuie sa fii inteligent.
    (China)

    Nu poti avea decât un copil, altfel va trebui sa platesti o amenda.
    (China)

    Este ilegal sa arati afectiune în public duminica.
    (Wawa/Ontario/Canada)

    Rezidentii nu au voie sa posede o conexiune la Internet mai rapida de 56k.
    (Uxbridge/Canada)

    Când ploua, o persoana nu are voie sa-si ude peluza.
    (Nova Scotia/Canada)

    Conform reglementarilor Autoritatii Australiene pentru Telecomunicatii
    (ACA), un modem nu poate raspunde dupa ce suna prima data. Daca face
    acest lucru, permisul ACA pentru modemul dumneavoastra este invalid si
    exista o amenda de 12,000$. - Legea telecomunicatiilor 1991.
    (Australia)

    Cu exceptia duminicilor, este perfect legal sa tragi într-un scotian cu
    arcul cu sageata.
    (York/Anglia)

    Este ilegal ca o femeie sa fie goala de la brâu în sus în public, cu
    exceptia cazului în care este functionar într-un magazin de pesti tropicali.
    (Liverpool/Anglia)

    Este legal ca un barbat sa urineze în public, atâta timp cât o face pe roata
    din spate a masinii sale si mâna lui dreapta este pe vehicul.
    (Anglia)


  3. Vand carti de a XII-a

    vineri, 26 iunie 2009

             ...el ii daruieste Elei casele de la Constanta, bani, "absolut tot ce e in casa, de la obiecte de pret la carti...de la lucruri personale, la amintiri. Adica tot trecutul". Ceva de genul ma gandeam si eu astazi pe la ora 14. Sincer, daca nu as avea cui sa vand toate cartile astea de romana, veneam acasa si faceam un foc fain din ele. Asa ca sa simt eu ca am terminat cu totul. Sa uit toate chestiile care le-am invatat, toate durerile lui Moromete si ale lui Ion, toate probele lui Harap-Alb, nevroza lui Bacovia si disclocarile temporale ale lui Camil Petrescu.
             Dupa ce ca aseara am stat pana la unu ca sa mai schimb impresii cu lumeas si sa mai citesc ceva, azi dimineata la 7 fara 10 suna alarma la telefon. Mai las 5 minute apoi ma ridic rapid si intru la dus, ma rad si in tinuta de nunta, dar fara papion si sacou, plec spre scoala cu aceeasi Cristi si Cristina. Pe drum normal fiecare ne dam cu parerea despre ce am vrea sa vina si despre ce nu am vrea. Concluzia era clara: numai poezie sa nu vina.
             Am intrat cu greu in curte, noroc cu Cristi care avea o barda la el si am inceput sa taiem din frunze. Ne-a luat ceva vreme. Era o cultura impresionanta de morcovi acolo. Toata lumea avea cel putin cate unu. Noi aveam apa. Grupuri si grupuri, oameni si oameni, unii deja stiau deja varianta, altii le aveau pe toate in caz de orice. Deci un lucru era clar, foarte clar. Eu nu aveam emotii pentur ca stiam ca nu stiu. In rest, 95% ori avea zarzavat la fund ori avea fituici. Pana la urma am intrat si in clase, am completat foile. Eu nu eram atent dar se pare ca o tipa cu doua banci in fata mea la locul pentru nume, unde trebuia pus numele de familie, a facut putin exces de zel si...a scris chiar NUMELE DE FAMILIE, emotiile. Apoi o inceput sa bata apropouri la inaltimea mea, sa ma duc sa ud putin florile care erau mai sus, cu toate ca le dadusem ceasul meu, ca doar ele nu aveau asa ceva la un examen...Dupa vreo ora de asteptari a venit si subiectul, bunicel, nimic din ce se vehicula ca va fi, dar cu cea mai mare cota. Incet si cu treaba buna am trecut prin toate punctele insa mi-e mila de profesorul care imi va corecta la punctul III. Ori o sa rada de ce porcarii am scris, ori isi fac cruce, ori amandoua. Am iesit afara, unde normal vreo 5 cocalari stateau fix in fata usii, aia meritau un bocanc in plex, nu sa ii fereasca toata lumea care iesea. In fine, ma rodea stomacu mai ceva ca o radasca. Am tras o fuga rapid pana acasa, "am bagat o rosie cu pita" si m-am intors pe terasa unde am dezbatut la o bere cele petrecute pana atunci. Am rascolit toate subiectele, mai ceva ca cei de al criminalistica am incercat sa determinam daca tipa din poezie e moarta sau nu, iar cand ne-am plictisit am plecat acasa.
             Am vrut sa ma uit la un film, dar eram mult prea obosit. M-am pus sa dorm vreo ora, doua. Cand m-am trezit am inceput sa realizez momentul. AM SCAPAT DE ROMANA !!!!. Am pornit compu, am pus melodia asta si am dat tare. M-am simtit bine!



  4. Numaratoarea inversa a inceput

    marți, 23 iunie 2009

             Au mai ramas 5. Cu ceva emotii am trecut astazi de proba de la romana oral. Sincer va spun ca in momentul cand am terminat de citit prima data biletul, numai in cel mai bune momente ale mele credeam ca voi lua 10. Si se pare ca am fost destul de inspirat.
              9:24. Suna ceasul de trezire. Era totul gandit de dinainte, 24 imi va aduce noroc. Mancare, dus, ras si eram gata de plecat. De vreo doua sau trei ori cred ca am ridicat numai capul. Atatea aveam in cap, dar numai la romana nu ma gandeam. De aceea cand am ajuns am realizat ca eu nu am nimic de scris. Cristina a sarit in ajutor cu un pix, dar nu orice pix, era "cel mai bun pix", cel care imi va aduce nota cea buna. Apoi am realizat ca in fata mea mai erau aproximativ 10 persoane. Mergea inexplicabil de incet, asa ca am plecat sa imi cumpar niste apa. Pana ce m-am intors au mai intrat vreo doi si am aflat ca Timis a luat 10...stiti voi...ala mic de sufla greu. Iesea lumea, in mare parte fericita, se imbratisa, nu scotea insa nici un cuvant, doar arata foaia. Cu o jumatate de ora intarziere am intrat si eu, cu toate ca erau care au intrat cu jumatate de ora in fata.
             Salut frumos, ca asa e bine, iau bilet si ciorna si iau loc. Ciudat ca nu mi-au cerut nici un act de identitate, probabil m-au recunoscut pentru ca nu purtam nici machiaj nici ochelarii D&G cu smaralde si cristale, cum zic...'s vedeta domle. Incep si citesc, si citesc, si citesc. Am citit cred ca de vreo 3 ori textul si nu am inteles mai nimic din el.( Pfoai ce prost e asta frate, nici sa citeasca nu stie). Era ceva despre teatrul lui Teodor Mazilu. Mai erau de raspuns 2 in fata mea si eu deabia gatasem primul punct. (Asta chiar e prost, nu gluma!). Totusi am avut noroc ca erau "doamne" in comisie si au mai stat putin si la o barfa, ca asa se cade la examen sa mai schimbi pareri. Altii aveau cate o pagina de unde sa citeasca pe cand eu, 2 fraze mai lungi care reprezentau un rezumat, un rand pentru punctul doi unde trebuia sa identific doua idei si sa le compar, iar la trei opinie argumentata pe baza textului dupa urmatoarea afirmatie "Piesele lui Teodor Mazilu reprezinta o lume intoarsa." Aici aveam 3 randuri: ipoteza, exemplu 1, exemplu 2, fara concluzie ca am zis ca totul e in cap si formulez pe loc.
             Nici o emotie nimic pana cand am dat fata in fata cu "juriul". Uei tot mi s-a uscat gura. Ma descurc bine la 1 si 2 iar la 3 incerc sa conving ca stiu despre ce vorbesc si ca nu bat campii. Intr-un minut deja eram prin Baragan. Asa ca una din profesoare incepe sa traga de ham si ma intreaba cum vad eu lumea intoarsa...Tâgâdâm, tâgâdâm, tâgâdâm, tâgâdâm pâna in Delta am luat-o. "Ma copile, tu ai fost la teatru?" si aici cred ca am cam exagerat cu sinceritatea "Am fost cand eram mic..." la Hansel si Gretel am vrut sa zic. "Dar acuma mai recent nu ai fost?", aici stiti si voi raspunsul. Apoi din vorba in vorba am ajuns la conflictul dintre generatii care tot o lume intoarsa e daca privesti dintr-o tabara in cealalta. "No las ca-i bine". Si nu stiu cum ii vine sa ma intrebe daca stiu mate. Aici nici nu am mai rezistat, daca la romana is asa cum sunt, atunci macar cu matematica sa ma laud si eu. "Stiu mate bine, am fost la olimpiada...", "La olimpiada de balet?", no aici mo cam calcat pe coada, insa am preferat sa precizez ca judeteana, bla bla bla si asteptam sa imi dea foaia.
             Cum ma uitam eu asa interesat la foaie, vad un 9 si inca o cifra langa( era numarul biletului, 93). Zic ca e bun si un 9.50 in gandul meu, iau foaia si dau sa ies, dar vine intrebarea magica, aia cu care treci la levelul urmator. "Tu ai luat vreodata un 10 la romana?". Inafara de chestii laute de pe net, sau inca ceva ce nu imi dau seama, nu cred ca am luat vreun 10 in liceu.( No! ce v-am zis eu ca asta e prost!). Ma balbai intre sa zic da sau nu dar ma linisteste direct:

    "Astazi ai luat 10!"


  5. Tot respectul pentru:

    vineri, 19 iunie 2009

             Iar daca mai sunt 2 persoana pentru care sa am o atitudine de respect, atunci una din ele sigur va fii tot timpul Nemes Traian. Din 4 ani, cat am fost colegi de clasa, 3 am fost si de banca, cu toate ca era destul de greu sa incapem cand el era in mijloc. Imaginati-va doi "calai" cu picioarele care ieseau pe partea cealalta sa stea unul langa celalalt. De obicei Somesan iesea putin sifonat dar asta-i viata de scolar. Cel mai greu a fost la teza de la romana de pe primul semestru pe clasa a 12-a. Cum nu eram programat sa stau cu ei in banca, m-am intors in ultimul moment "fara bilet", Traian foarte detasat statea intins pe doua locuri cu picioarele desfacute zici ca era constipat. Nu aveam nici un motiv sa ma intorc in prima banca asa ca m-am inghesuit cum am putut. Apoi sa nu va zic, ca stateam mai ceva ca in ingramadeala la bilete de la meciul cu Steaua. Jumate picior afara, jumate inauntru in banca, nu stateam nici cum, dupa o ora incepea sa tremure, tot eram transpirat, pe cand Traian putea parcheze o limuzina pe locul lui. Dar cele mai interesante erau discutiile de pe a 9-a. Ce puteau oare 2 tipi sa discute cand nu se cunosc inafara de, tipa aia super cu tzatze mari si cur fain care o trecut pe langa noi, nu era cazul, sau despre nimic. Normal ca despre jocuri. Atunci mi-a recomandat prima data Prince of Persia: Warrior Within. Defapt il recomanda la toti. Erau 3 cd-uri, care cred ca si acuma sunt la mine. Super fain jocul insa pe langa POP WW daca intreba cineva de Traian, 2 lucruri iti veneau in minte atunci: telefonul lui cu care filma toate tampeniile ce le faceam si Tiesto. Atunci a aparut ipoteza unui concert Tiesto la Beclean, ne gandeam cam cat de multa lume ar fi, daca ar umple tot Becleanul. Dar pe langa asta, cea mai mare dilema a vremii pe langa vorbele lui Nietzsche era care este mai inalt dintre noi doi. Pana la urma am decis sa facem ca si atunci cand castigam ceva. El a purtat primii ani, eu ultimii si totul a fost ok. Asta pe langa faptul ca eram mai tot timpul rugat sa ajut la udatul florilor. Pe langa scorurile exacte la fotbal, au mai fost si alte pariuri mai ciudate, ca si cel cand am zis ca imi intra un corn de Olala intreg in gura, nu m-au crezut...muhahaha. Cu tot ce a fost in acesti ani, cu serile de pe Duca, cu buda aia din lateral, cu assassin's creed sau cu raspunsurile tale la romana care daca nu erau ciudate, nu intelegem nimic ne-om vedea la Cluj sa spargem fie o consola, fie o sticla de Cabernet Sauvignon sau in cel mai bun caz la gradina botanica sa "hranim pasarile", numai ca alea care au aripi dar nu zboara.
             Si ultimul, dar nu cel din urma, si pentru ca si papucii lui cer asta, tot respectul pentru Somesan Adi. Cunoscut dupa strigatele de lupta la nevoie gen "Open Arena" - vorbe adresate partenerului de pahar cand simti ca iti cade capul pe masa, este trecut de ora 12 iar tu doresti sa ajungi acasa sa il bati pe taicato, sa borasti pe tastatura, apoi pornesti fain frumos compu si te joci. O alta chemare de inviorare e arhicunoscutul Tochio Hoteeeeeeel, care e mai greu decat pare: cu mana dreapta in aer si degetul aratator la curea se striga pana vine cineva sa strige Open Arena, e un fel de ciclu. Dar sa-i dam la Some ce Cezar nici nu stia pe vreamea lui: fotbalul si handbalul, mai exact poarta. Pe Somesan nu ai vrea sa il lasi sa joace pe teren. E tehnic, dar nu prea stie scheme, da gol cu capu dar numai cand iese din poarta, din partea cealalta a terenului, deci nu se pune, iar suturile lui ocolesc poarta cum ocoleste functia exponentiala originea. In schimb in porta face minuni mai ceva ca Merlin. Are el asa un skill dupa cum mi-a recunoscut in doua mii şasă, stie el sa scape o mana pe unde e mingea. Sa nu uitam ca pe a 9-a, pe cand eram boboci, in ultimul minut el a aparat penaltyul, ca noi sa marcam fix la faza care urma. Uneori inteligenta lui depaseste normalul astfel incat doar ele vede anumite traiectorii ale mingii, anumite poziti unde noi ar trebui sa fim. Ne cerem scuze domnu' portar, dar tot pasele scurte sunt mai bune. Apoi tot timpul imi placeau cornuletele alea mici cu zahar praf pe deasupra pe care le avea din cand in cand. Erau asa de mici si de multe ca nu aveai cum sa nu mananci vreo 5-6 cand nu se uita. Fire subtila, stapaneste excelent arta copiatului "din poale". Din 60 de oameni care copiaza, pe Somesan cred ca l-ai repera cel mai usor, dar adevarul e ca nici nu se fereste, are totul sub control. Radea el de mine cu Travianul, dar ce bine rad eu acuma de el cu Imperia, pentru ca de DOTA s-a cam lasat. Era campion pe sate cu Blodsicăr, chiar si Traian a recunoscut acest lucru. La fel cum amandoi ii recunoastem adevarata valoare de chimist in devenire, la fel si doamna Minerva. Stie el ceva cu hexa-ciano-feratul de potasiu sau acidul Lewis, toate din punct de vedere Brønsted ca altfel nu iese, insa la hidrocarburile cu gust de sfecla si chimen, mai are de lucrat. Bafta Somesane si daca nu ne vedem noi la un Open Arena, atunci macar la un fotbal asa de calitate, sti tu, iar eu anunt de pe acum: Ultim in poarta, Somesan tu esti primul!
             Iar daca cine stie patiti ceva voi doi, va ia cu dislocari de memorie sub forma de feed-back sau flash-back, aveti aici o poza sa tineti minte cine sunteti.


  6. Tot respectul pentru:

    miercuri, 17 iunie 2009

            Toata admiratia pentru domnul profesor de geografie Nascu Toader. Ajuns la o varsta apreciabila, face fata cu real succes tuturor problemelor venite fie din partea elevilor, fie din aprtea conducerii. Nu stiu exact cati ani are dar e trecut bine de 50 si totusi cand vezi de ce e in stare nici nu iti vine sa crezi. Anul trecut juca in echipa de fotbal a profesorilor contra elevi, si juca bine. Anul acesta si la balul majoratului si la bachet, nu l-am vazut o clipa sa stea la masa si sa vorbeasca cu ceilalti profesori, ca de parca nu face asta zi de zi. Nu frate, era in mijloc multimii. Cel mai interesant era cand lua pauze de dans, nu mergea sa stea, lua microfonul si canta cate o balada, ba de jale, ba de fericire, ba despre ardeleni. In ceea ce priveste predatul, eu nu am mai vazut asa om. Vorbesc serios. O ora intreaga poate sa vorbeasca despre modificarea faunei in sudul Burkinei Faso ca urmare a incalzirii globale, fara sa ramana in pana de idei. Ca nu asculta multa lume, asta e partea a doua. Paradoxal, o parte din lume adoarme cu toate ca mentine un ton destul de ridicat si ferm. Cu harta sub brat si cu stirile actualizate mereu, zici ca e o enciclopedie ambulanta. Dar cel mai de apreciat e bunul simt si felul cu care se dedica fiecarei ore. Se vede ca el nu vrea sa lasa lucrurile asa cum sunt, nu e genul care sa vina la ora, sa preadea iar ora viitoare sa te asculte. El vrea sa vada ca ramai cu ceva, iar eu in orele in care am fost atent pot sa spun ca am avut multe de invatat de la dansul. Respect!
            Dar dintre toti profesorii parca, cel mai mare respect il am fata de Nicolae Sanda, profesorul de matematica. Si stiti de ce? Pentru ca a fost singurul care si l-a recastigat. Dupa ce am inceput clasa a 9-a cu un 3 si un 4 dupa ce in generala eram toba si slanina de matematica, credeam ca e ceva cu profesorul. Adica nu imi puteam gasi alta explicatie. Sigur ca purtam si eu o vina pentru note, dar inca mai cred ca nu in totalitate( niste mici neintelegeri la mijloc). Ce sa mai zic, ca a venit si tata la scoala sa vada care e treaba, insa eu trebuia sa rezolv aceasta ecuatie. Primul semestru l-am incheiat cu media 7, eu care pana atunci avusesem numai de 10 aproape. Nu trebuia sa ma dau batut totusi. Semestrul doi a mers mai bine. Asta cu exceptia lucrarilor in care totul era aproape perfect numai ca ori uitam sa explic una din relatii de unde am scris-o, ori eram prea superficial, ori se gasea ceva ce sa nu fie bine, iar notele veneau dar numai de 9. Mie imi trebuia zece. Cel mai tare a fost o lucrare, in care se cerea sa rationalizam o fractie. Am facut scurt intr-un rand, cu toate ca altii au umplut si o pagina. Rezultat bun, gandire buna, dar 9. Motivul? Am scris radical de ordin 4 din 18 insa bara de la "1" era pe linia de la patratel si nu se observa foarte bine [poza]. Punctul culminant a fost cand dupa vreo 10 note si teza mai trebuia o nota pe caiet. Dupa experienta din primul semestru stiam la ce sa ma astept: linie trasa, scris frumos, stilou acasa, creion in clasa, scriam si ora la care incepeam tema, etc. Si imi trage un 9, doar sa nu imi iasa media 10. Pfuai ca tot ma stropsea. De atunci am realizat ca el astepta tot mai multe de la mine. Cred ca daca imi dadea 10 nu ma motiva asa de tare. Si totul s-a schimbat incetul cu incetul. Apoi mergand la mai multe concursuri, olimpiade mi-am dat seama ce inseamna sa fii un profesor de matematica adevarat. Ce insamna sa organizezi un concurs, ce inseamna sa fi premiat pentru ca ai pregatit elevi si i-ai dus an de an la diferite competitii unde au luat premii. Nu e usor, insa satisfactiile cred eu ca sunt pe masura iar pentru tot ce m-a invatat eu ii multumesc foarte, foarte mult pentru ca o parte din reusitele mele i se datoreaza si lui.


  7. Tot respectul pentru:

    marți, 16 iunie 2009

             Numai cuvinte de bine la adresa celor mai tari colegi si prieteni Farte Vlad si Pop Tudor, cu care m-am distrat de nici nu mai stiu de cate ori. Cu ei am petrecut, cu ei am iesit, cu ei am organizat iesiri, in Class, BB, Old House, Cafe X sau oricare alta locatie, am fost acolo si "am ras de ne-am spart". Ei au fost genu de oameni care au reusit sa mai scoata lucrurile din monotonia clasica si sa mai dinamiteze treaba. Si la bine si la rau, si la reusite si la luat naspa, doua episoade sunt de neuitat. Ce fain o fost cand ne-am adunat noi in zi mare de Valentine's Day si am zis sa spargem recordul. Fain frumos, incetu cu incetu, ca doar era rece am tot tras linii pe tabla pana ce la final, Tudor a castigat tricoul, cu toate ca eram la egalitate toti trei, dar trebuia un castigator. Si fraza aceasta nu are nici un sens precum nu aveau nici declaratiile de dupa ce am iesit de acolo. Cine a fost acolo stie. Dar ce naspa ne-o dat o tipa noua dupa balul majoratului, ca de aveam un shotgun cu un singur glonţ, nu pe ea o impuscam, ca erau sanse sa ratam, cred ca ne puneam in sir indian si primu tragea. Uei...nici nu vreau sa ma gandesc, ca la orice miscare in dreapta sau stanga vedeai fata ei, cu bune intentii cred, dar care radea intr-una, in stilul lui Joker. Nici absintu nu te facea sa uiti. Sau acele timpuri cand ne apucam si radeam ca prostii asa continuu, si radeam, si radeam si apoi venea replica: "Ba! noi nu mai tragem din narghilea inainte de ora de filozofie!". Oameni potriviti la locul potrivit. Atunci cand nu aveam chef de nimic, atunci ma suna unul din ei sa mergem la o bere sau la o plimbare sa dezbatem teoria salamului feliat vertical. Si numa bine era!
             Apoi despre Melian Cristi nici nu mai stiu ce sa va mai zic. Pe el de cand il cunosc, si il cunosc de mult timp, a ramas cel mai bun prieten al meu. Inca de la camin, cand construiam macarale si se incalcea ata pe sul, noi faceam planuri de viitor, sa facem cariera. Partea naspa ca eu am plecat la gn.6 el la gn.3. Numai ca...e soarta aici frate...pe a 9-a hopa ca iara-s cu el in clasa. Si 4 ani aproape zi de zi am batut drumu la scoala si inapoi, ca si cu ochii inchisi as putea merge. 4 ani nu am pierdut vremea. Incepand cu orele de chimie, unde odata pur si simplu am facut febra musculara cat am ras cu el. Imi dadeau lacrimile mai ceva ca la banchet, anul asta. Si oare din ce cauza?! am gasit eu ceva asemanator unui ghiul si mi l-am tot bagat ba in nas, ba in spranceana, ba in buric, ca niste copii prosti radeam nu alta. Si ce fain scapam noi inca la biologie cand duceam hartile sau sa curatam brazii de liane. Mda atunci defapt o fost naspa, ca de la acele bradului sau molidului sau ce era, tot m-am impuns si ghici ce? toata lumea o crezut ca am raie. Poftim cultura! Insa cel mai reprezentativ tablou al solidaritatii noastre, unul fata de celalalt a fost in Anytime. Unu intr-o buda, unu in alta, dara fara sa stim. La un moment dat aud un blahh brahh..."-Cristi tu esti? -Da ma! -Esti bine? -Da ma! -No bineee brahhh!" si dupa juma de minut o tipa i se adresa de afara "-Te rog frumos sa iesi ca asta e baia de fete si vreau si eu sa o folosesc!". Un alt lucru care il observi destul de rapid la el, inafara de faptul ca e "mætăl", sunt abilitatile lui de skater inascut. Iti poate da ollie la orice ora, chiar si in pauza. Mai are de lucrat la finalizare, in rest totul e ok. Totusi dintre toate cel mai important e ca şogorii tot şogori raman. Merem noi in Cluj la Poli' si ne rupem nu alta. Si cand ne intoarcem in Bistrita, liviu ne asteapta sa mergem si la un fotbal, ca doră asa i fain.


  8. Tot respectul pentru:

    duminică, 14 iunie 2009

             Tot respectul pentru "domnisorul" Chereji Mihai care pe parcursul celor 4 ani a fost mult, mult mai mult decat un coleg, a fost un prieten Adevarat, cu A mare de mana. El este cel care rezista cel mai bine la toate ironiile, tampeniile, prostiile si vorbele care i le scot pe gura. Bun simt si par lung imi vin prima data in gand cand ma gandesc la el, pentru ca la freza aia oribila din a 9-a de supreme-gay-lord nici nu vreau sa ma gandesc. Asa ca ba Mihai sa nu te puna naiba sa iti vinzi paru. Cu siguranta nu o sa uit momentul cand am compus programul pentru balul majoratului. Era 12, la amiaza, iar noi umblam prin oras sa cumparam ciorapi si nasturi ca sa facem papusi... Papusile ca papusile, dar noi trebuia sa mai si zicem ceva. Am tras o dusca din "marfa ruseasca incolora" si i-am dat bice. Pe langa faptul ca radeam ca niste prosti, sa nu va zic ce o iesit. Totodata el este si inventatorul celebrei replici "M*ie ficatului", strigat de lupta nu alta. Bai Mihai naspa ca tu meri la alta facultate dar nu uita "prietenii adevarati nu se pierd", nici macar in Cluj...old buddies, old friends, old school, old house. Iar lucrul care promit sa il fac si sper sa ma tin de cuvant, e sa merg la urmatorul lui concert (Escape From) si sa bat din palmute, si sa sar pentru ca sigur o sa cunosc melodia ;).
             Toata stima pentur domnul diriginte Cosma Andrei, profesor de fizica, care a fost un om cu noi parca neconditionat. Cu toate ca la inceput ne-a luat cu liniatul caietelor la doua treimi de cotor si o treime de capat si ca motivarile se aduc in prima saptamana dupa ce ai revenit la scoala si cu cititul regulamentului de ordine interioara, ne-am linistit parca putin cand am observat ca vinerea dupa dirigentie aveam doua ore de fizica si dumnealui a tinut sa precizeze ca acolo ne intelegem noi. Daca era nevoie de o ora de fizica o sa facem noi in loc de dirigentie, dar si invers. Va las sa ghiciti...eu nu tin minte sa ne fii facut mai mult de doua ori, 3 ore de fizica continuu, dar dirigentie parca a fost. Mai ales cand trebuia sa dezbatem probleme esentiale ale elevilor postdecembristi: "Da' noi de ce trebuie sa purtam uniforme?", "Cum putem sa scapam de un anume profesor?" sau "La ce trebuie sa mai aduc bani? Da' cati?( la care dupa 5 min) Da' la aia de ce trebe sa aduc? Si cati trebe sa aduc? Da' io parca stiu ca i-am dat!". In orice caz, nu o sa uit cat traiesc eu testele de la ora de fizica. Nu erau mai mult de doua pe semestru, dar erau destule. De la doua pana la trei ore, incepea asa: Subiectul unu roman, unu arab, descrieti, desenati, explicati, deduceti, concluzii, unitati de masura folosite...5 arab, sa se defineasca sau sa se enunte: a), b), c),...f); Subiectul 2 roman, unu arab, Doua oglinzi stau inclinate la la 31 respectiv 67 de grade, jumatate sub apa, un sfert in vid si un sfert in aer. a) Daca cerul e senin, la ora 14:00, iar noi ne aflam la paralela de 37ᴼ13'24'', determinati inaltimea maxima unde poate ajunge un fascicul de lumina reflectat de oricare din cele 2 oglinzi pe blocul din apropiere(d = 453 cm)...d) Care oglinda e mai bine pozitionata pentru a crea fascicule divergente si de ce?...4 arab, Un vas din argint madagascarian e umplut nu foarte mult cu apa. Se introduce gheata industriala, apa calduta, apa clocotita, azot lichid si inca umpic de gheata, asa din ochi. Toate cantitatile sunt ideale. Si o singura intrebare. Daca e sa se formeze o pojghita de gheata la suprafata blidului, care e grosimea ei si in cat timp se topeste. Motivati raspunsul cu exemple din viata de zi cu zi. Puteti incepe sa rezolvati! Si te mirai de ce nu terminai. Bineinteles ca atunci cand ni le rezolva ora urmatoare, toate incapeau poate si pe o tabla si nu lua mai mult de jumatate de ora. Dar ca totul sa fie complet urmau notele...uai uai! Si bineinteles ca domnul diriginte stia sa aiba grija de noi prin "rotunjim nota totul peste intreg plus un punct", si nu se intampla sa fie la cineva peste 10, ca sa nu iasa socoteala, totul era calculat dinainte parca. Oricum..."Multumim pentru puncte Domnu' Diriginte!". Multumesc pentru lectia de viata, multumesc pentru rabdarea care ati avut-o, pentru cealalta parte a obrazului, pentru cunostintele acumulate si pentur tot altceva ce nu imi vine in momentul acesta in minte. Multumesc!
             O venit mama, a doua oara, si a zis sa inchid compu ca e tarziu...Continui maine, ca mai am de scris o gramada.


  9. Banchetul de ieri

    sâmbătă, 13 iunie 2009

             Nici nu am cuvinte sa va descriu. Extraordinar. Dupa cum spuneaun coleg "atunci cand esti cu prietenii te distrezi cel mai bine", si chiar asa a si fost. 12 ore de distractie parca nu au fost de ajuns, as fi vrut mai mult insa nu cred ca ma mai duceau si pe mine picioarele.
             Totul a inceput clasic. Adunati in fata la restaurant, lumea privea in dreapta si in stanga sa vada cum sunt imbracati ceilalti. Si cand zic lumea, ma refer la fete, ca noi baietii nu aveam nici pe naiba...98% eram la costum. Totusi dintr-o privire asa, am remarcat cateva fete, pe care nu le-am vazut intreg liceul si care erau, pe scurt, HOT. Apoi ne-am incolonat ca pe clasa a IV-a cand mergeam la muzeu si cu paharul de sampanie am intrat sa ciocnim cu toata spuma profesorilor si sa ne ureze succes, bafta, noroc si altele. Am luat loc, am mai ciocnit intre noi, iar cand sampania s-a terminat am reperat rapid canta cu vin rosu (bunatate de vin nu alta). A mai urmat o serie de fotografii si am inceput sa intram in pita, dupa cum se spune. Domnu' Nascu a dat tonul luand la dans fete dupa fete de am crezut ca vrea sa intre in cartea recordurilor.
             A inceput nebunia nu alta. Am mancat, am dansat, am sarit, ne-am invartit pana nu am mai putut. A venit si momentul trist cand am realizat ca totusi e ultima data cand suntem toti impreuna si am inceput sa ne imbratisam, sa ne pupam si sa ne juram ca nu ne uitam unii pe altii. Toata lumea a bocit mai ceva ca atunci cand tai ceapa, iar camasa mea sta martor, umarul drept inca mai are urme de rimel de la una dintre fete. Pentru toti era greu momentul. Pana la urma am trecut peste si am continuat distractia. Mi-a placut de fetele care stiau sa danseze asa calumea, nu numai sa se frece de tine, nu ca mi-ar displacea asa ceva, insa nu era momentul.
             Am stat de vorba si d. profesor de geografie. O discutie de oameni intelectuali mai ales ca mandoi eram in stadiul de "oameni destepti". Am multumit frumos, l-am felicitat pentru informatiile primite si lectia de viata, i-am transmis bafta mai departe cu generatiile ce urmeaza si m-am intors acolo unde era actiunea, ca noh ce era sa fac. Am mai ciocnit niste vin cu lumea de acolo, am gustat din peste, am mai dansat si ce sa vezi...deja era aproape 5 ceasul si trebuia sa plecam. Ne-am mai tras in 2 poze, ne-am imbratisat, ne-am pupat si am plecat.
             Am ajuns acasa KO la picioare. Parca as fi fost la un concurs de mers pe cioburi si nici asa nu cred ca as fi fost mai obosit. Am luat instant, ca supa la plic. De neuitat e putin spus, cel mai important e ca am invatat fiecare cat de importanti sunt prietenii, PRICELESS!


  10. Tot respectul pentru:

    joi, 11 iunie 2009

            Astzi am incheiat oficial cu liceul. A avut loc si premierea, numai vorbe de lauda pentru toata lumea. Fiecare in parte a fost cel mai bun dintre cei buni. Fiecare si-a gasit acel ceva ce trebuia sa gaseasca. Discursuri, diplome, premii, pupaturi, stransete de mana, lacrimi, emotii, caldura si multe altele. In acesti 4 ani am intalnit tot felul de persoane care mai de care mai...asa si pe dincolo cu care m-am inteles cat s-a putut de bine. In acest sens as dori sa adresez doua cuvinte la cateva dintre ele. Asa ca in ordine alfabetica:
            Tot respectul pentru domnul profesor de franceza Avram Florin. Un om mare dar de statura mica. La prima vedere nu prea iti dai seama despre ce vorbesc. Si mie mi-a luat vreun an pana sa ma obisnuiesc. Este genul de profesor care nu are nevoie de manula dar te poate invata mai mult decat iti vine sa crezi. Numai din ce am observat eu stie vorbi franceza, germana, spaniola, italiana, latina si engleza. Eram ai de capul meu can am vazut prima data. Cu celebrele fraze, dintre care preferata mea "Eternitatea exista pentru ca voi sa invatati franceza!", de-a lungul celor patru ani, m-am simtit obligat din respect sa fiu prezent la fiecare ora, cu toate ca nu sunt eu un elev de 10, nici de 9, poate nici de 8, dar nu asta conteaza ci o parte din lectia de viata primita.
            Toate imbratisarile mele pentru Diana Boian. O colega cum nu am mai intalnit fete pana acum. Pastreaza partea aceea de copil din ea foarte, foarte bine si nu ezita sa o impartaseasca cu ceilalti. Genul de om care cand e fericit, e foarte fericit, dar cand e suparata...e chiar suparata, daca intelegeti ce vreau sa spun. Ea este cea cu care ma joc cu bila cand ceilalti nu au chef, cu cine imi impart mancarea, fac la mate si fac ture de teren( verbele le las la prezent). Tin minte o faza din clasa a 9-a cand a fost prinsa ca a copiat la teza la romana, insa spre disperarea mea a luat media la romana mai mare ca mine. Excludem faptul ca de atunci in colo aproape oricine a luat mai mult ca mine la romana, dar nici mie nu mi-a mai pasat. Asta ca o mica paranteza.
            To ce am mai bun pentru unul dintre cei mai buni prieteni ai mei: Boizesan Cristina. Pe cuvant ca nici nu stiu de unde sa incep. Apoi de pe a 9-a cu venitu spre casa din anytime pe la 2 noaptea si nu mai puteam de ras, ea se pisa pe ea... Apoi ca odata am venit din berarie parca si bere -> burta -> vezica plina => intre masini. Cristina numai rade cand aude asta. Tot timpul zambeste, asta daca nu ii este foarte somn si pun capul pe masa. Da, da si sa nu uit de maicasa care ne-o dus curu mie si la Cristi 3 ani daca mi-s bune calculele. Ce sa mai zic de cand dadeam cu bulgari in geam sau aruncam cu bila, de era sa o pierd, doar ca sa mai iasa la o vorba, ca noh, vorba lui Nucu: suntem vecini, ne cacam in aceasi buda. Foarte tare frate au fost timpurile! si inca sunt.
            Tot respectul meu pentru domnul profesor de informatica Candale Silviu. Bestiale orele de informatica, nu alta, dar in sensul bun al cuvantului. Stateam odata si vorbeam si am ajuns la concluzia ca daca aveam la fiecare materie un profesor de genul acesta, chiar puteam sa invat calumea. Cel mai mult am fost impresionat de metodele "implementate" si de felul de a se apropia de noi. Ca o mare parte din noi au profitat de bunatatea lui si au luat-o pe naspa e a doua treaba. Eu pana pe a 11-a sem. II eram ca sosul de rosii. Atunci am realizat ca informatica nu e grea si am inceput sa invat si eu mai cu raspundere. Tot la orele domnului Candale am auzit o gramada de bancuri care nu le stiam, impartind si eu la randul meu altele. Ne-a fost prezentata o metoda de ultima ora in materie de scos la tabla elevi: metoda ceasului. Te uiti la ceas, faci aria dintre pana mica si cea mare cu ajutorul unghiului scazi 4 inmultesti cu 24, totul la patrat si derivezi. Duci totul la limita iar apoi aplici Lagrange. Ideea e sa iti dea un numar de la 1 pana la n( nr. de elevi). A fost distractiv pana la sfarsitul clasei a 11 cand deja ne stia la toti numerele si era ceva de genul: "-Cristina, iesi la tabla! / -Dar nu ati zis un numar! / -Bine, 4 sa iasa la tabla...", normal ca 4 era Cristina. Domn' profesor era ceva de genu "sunt cel mai adevarat om cu voi, daca voi sunteti oameni cu mine!". Inca imi pare rau ca noi, nu am reusit in totalitate acest lucru. Cu bune cu rele, cu cataloage in cap din cauza ca ma jucam Open Arena (Quake 3 Arena), cu atestatul luat, cu un bagaj de cunostinte despre Ubuntu, C++, PHP, Javascript, HTML si o poseta de bancuri calumea, eu ma bucur de toate orele de info si cu siguranta nu o sa le uit.


            Partea a II-a vine maine sau curand ca deja mi se inchid ochii si mi se face somn si mai e lume...


  11. zi de joi

    miercuri, 10 iunie 2009

            Joi 10.06.2009. O zi de care o sa imi aduc aminte, dar nu ca si oricare alta. Multe lucruri s-au adunat saptamana aceasta, sper ca pana vineri seara la bal sa scap de ele. Pe langa aceasta, eu inca nu realizez ca am terminat cu liceul, si prefer sa nu o fac pentru o perioada. E un moment ciudat pe care il realizezi doar cand te aflii in aceasta situatie.
            Acesti 4 ani minunati, au trecut rapid doar pentru ca avem noi memorie buna si pentru ca am avut multe momente memorabile ca si cabana de la Anies de pe a 9-a cu Silviu si Nucu, ziua lui Adi, Bianca si Cristi de la 4 season cu Alex si BGS, pe clasa a 10-a, setul de majorate de pe clasa a 11-a si continuarea pe a 12-a cu revelionul al Traian. Acestea ar fi doar o parte. Daca e sa ne luam dupa numarul de poze cu clasa 9,629 (14.5 GB), poti spune ca au fost destul de multe evenimente. Evenimente care o sa ni le amintim cu drag peste ani. Cel mia important lucru care e de facut, e sa nu ne rupem unii de altii. Sunt si unii care abia asteapta sa scape de altii, sa nu le mai vada "mutra" aia. Eu personal as vrea sa ii revad pe toti cat de des pot, nu am cu nimeni nimic.
            Maine o sa fie lacrimi la festivitatea de premiere. Eu nu pot cu toate ca as avea motive. Unii, poate nu au motive dar pot. Cel mai dureros e cand realizezi ca puteai face mai multe, si nu te-ai gandit. Eu unul as fi vrut sa sparg un geam cu o bila. Era ceva si asta, dar au fost altele ca si atunci cand Traian nu m-a crezut ca imi intra un corn intreg in gura, sau cand am castigat campionatul de fotbal sau cand am facut sex cu una din colege in WC...glumeam, inca nu am facut asta, dar drept sa va spun mi-a trecut prin cap. Viata e lunga, avem timp sa recuperam insa anii din liceu sunt de nerecuperat.
             Mai multe nu va mai spun ca timpul nu are rabdare nici cu mine. Si in timp ce am scris aceasta fraza mi-am adus aminte de un moment extraordinar care s-a intamplat astazi in clasa. Era pe la unu parca, si noi repetam pentru serenada. Cantam "Forever young" de la Alphaville. Mai uniti ca niciodata incercam fiecare sa dam ce aveam mai bun din noi, cu "mici" exceptii. La un moment dat, nu stiu cine a remarcat ca ceasul se oprise: "Uite, timpul are rabdare cu noi", cu referire la fraza din Morometii. Intr-adevar, in 4 ani timpul si-a facut de cap cum a stiut el mai bine, mai ales in primele ore de franceza cu ceasul vechi(cu Donald Duck), acum i s-a facut parca mila de noi si a lasat-o mai moale. Bravo lui! si bravo noua ca nu l-am pierdut degeaba.


  12. Reguli de Bucuresti

    marți, 9 iunie 2009

    Regula 1: In Bucuresti nu exista reguli.

    Regula 2: Niciodata nu trebuie sa vorbiti despre faptul ca in Bucuresti nu exista reguli.

    Regula 3: Orice portiune libera de asfalt constituie un loc ideal de parcare. In aceasta ordine de idei, faptul ca acea portiune de asfalt este in fata unei curti cu garaj, in mijlocul unei intersectii sau pe linia de tramvai, este total irelevant.

    Regula 4: Oricine isi poate gasi un loc de parcare "platit" in jurul blocului, atata timp cat este primul care isi scrie pe asfalt numarul cu vopsea si isi monteaza gardulet de fier.

    Regula 5: In Bucuresti nimeni nu are propriul lui loc de parcare. Primul venit e primul servit. De asemenea primul sosit are dreptul de a-si marca teritoriul cu urina.

    Regula 6: In Bucuresti nu se aplica regula prioritatii de dreapta. Sau de stanga. Sau de mijloc. Prioritate are intotdeauna cel care are masina mai mare si un levier in portbagaj.

    Regula 7: In Bucuresti toate semnele de circulatie sunt adresate exclusiv soferilor din provincie.

    Regula 8: Niciun sofer din provincie nu are ce cauta in Bucuresti. In cazul identificarii unui sofer din provincie se depaseste pe dreapta, se claxoneaza si se deschide geamul la jumatate pentru intimidare.

    Regula 9: Claxonatul este un semn de apreciere prin care doi soferi se saluta si isi comunica unul celuilalt faptul ca si-au remarcat masinile.

    Regula 10: Benzile sunt facute doar pentru biciclisti. Ce om decent ar putea sa conduca o masina printre doua linii paralele?!

    Regula 11: Adevarata semnificatie a culorilor de la stop este Rosu: in principiu opresti, insa regula poate fi incalcata de Salvare, Pompieri, coloane oficiale si tineri intre 18 si 20 de ani sau de cei care nu poseda permis de conducere dar totusi se afla la volan.

    Galben: in principiu ai voie sa treci mai departe, insa doar daca ai peste 200 de km/h, iar masina este tunata si are jenti de aliaj cu spite.

    Verde: treci, insa nu in mod obligatoriu, putand si sa tragi un pui de somn. Daca totusi nu ai plecat de la stop in 10 secunde de la aprinderea becului verde inseamna ca estid e acord sa suporti consecintele.

    Regula 12: Nicio masina cu girofar nu se grabeste de fapt sa ajunga undeva, decat cel mult sa ia comanda de la pizza. Ce rost are ca altii sa manance pizza in timp ce tu stai blocat in trafic.

    Regula 13: Femeile nu deosebesc stanga de dreapta, nu conteaza deci ce mana folositi pentru a le semnala o eroare.

    Regula 14: Abtibildurile cu bulgari de foc, siglele de mercedes si crucile agatzate de oglinda cresc personalitatea masinii si implicit sansele de a avea prioritate candva.

    Regula 14 si 1/2: Niciodata nu poti avea destule cruci, icoane si matanii agatate de oglinda retrovizoare.

    Regula 15: Absolut toti pietonii sunt cretini si nu stiu de fapt ce vor sa faca cu viata lor.

    Regula 16: In lunile calde este absolut obligatoriu mersul cu toate geamurile deschise, aerul conditionat pornit si muzica (preferabil manele sau Parazitii) la maxim.

    Regula 17: Semnalizarea schimbarii directiei de mers este rezervata strict incepatorilor, femeilor si soferilor din provincie.

    Regula 18: Orice conflict in trafic poate fi rezolvat amiabil cu sabii topoare si cativa prieteni chemati prin telefon.

    Regula 19: Linia de tramvai este o pista secreta de accelerare.

    Regula 20: Toti cei care spun ca nu blocheaza intersectia, blocheaza intersectia.

    Regula 21: Statia de troleu este un loc ideal de parcare pe timp de ploaie pentru ca are copertina.

    Regula 22: Orice daune produse masinii in trafic se raporteaza la politie folosind parola secreta "Asa am gasit-o de dimineata in parcare"

    Regula 24: Orice blocaj in trafic este vina exclusiva a primariei care nu este in stare sa administreze drumurile mai bine.

    Regula 25: Oricine nu este de acord cu aceste reguli este pieton, femeie sau sofer din provincie.


  13. 1 sau 4 saptamani

    luni, 8 iunie 2009

            Zilele trec ori din ce in ce mai greu ori foarte repede. Depinde. Stiind ca mai am o saptamana, timpul petrecut alaturi de colegi prinde viteza, " nu mai are rabdare". Dar cand stiu ca vine bacul parca e tot mai greu, cel putin pentru mine. Eu vreau sa scap odata, sa stiu ca sunt liber si sa pot sa imi petrec vara cum trebuie. Poate ca frecventa posturilor nu o sa mai fie aceeasi pana ce termin cu bacu', dar o sa revina la normal dupa. Sunt destul de obosit sa scriu mai mult, asa ca: O seara placuta!
    Al vostru coleg, prieten sau necunoscut,
    Salagean Andrei





  14. 1. Care este limba oficială în Franţa?

    2. Susţineţi o dizertaţie despre resursele economice ale Babilonului antic SAU spuneţi care este prenumele lui Ovidiu Ioaniţoaia (subiect la alegere)

    3. Ce făcea William Shakespeare de obicei?
    a) construia poduri
    b) pilota elicoptere
    c) SCRIA PIESE DE TEATRU !!!

    4. Care este orientarea religioasa a PAPEI (alegeţi răspunsul corect)
    a) Cultul mozaic
    b) Catolicism
    c) Budism

    5. Transformaţi 0 metri în centimetri

    6. Cum se numes locuitorii oraşului Buzău?
    a) BUZOIENI
    b) Constănţeni
    c) Arădeni

    7. Despărţiţi în silabe:
    Ou.............................
    Măr............................
    Exhaustiv...................

    8. Doi regi ai României au purtat numele de Carol. Cel de-al doilea se numea Carol al doilea. Cum se numea primul?

    9. Puteţi explica pe scurt Teoria Relativităţii a lui Einstein?
    a) Da
    b) Nu

    10. La ce sunt folosite mingile de fotbal

    11. Explicaţi principiul lui ?Le Chatelier? (facultativ) şi spuneţi cine l-a enunţat prima dată (obligatoriu)

    12. Cine l-a ucis pe Kennedy?

    13. În ce zonă a României sunt mai mulţi canguri?
    a) Banat
    b) Moldova
    c) Dobrogea
    d) ÎN ROMÂNIA NU SUNT MAI MULŢI CANGURI

    14. Dacă aveţi trei mere şi mâncaţi un sandviş câte mere vă rămân?


    Semnătura.....................


    Chestionar de unică folosinţă
    Timp limită: 3 săptămâni


  15. Noe si arca in zilele noastre

    joi, 4 iunie 2009

    In anul 2008, vine Dumnezeu la Noe, care traia linistit in Australia si-i zice:
    - Noe, pamantul s-a umplut de rautate si oamenii M-au uitat. Vreau sa-mi construiesti o noua Arca, pentru ca Potopul va veni iar. Sa iei din fiecare specie cate un exemplar mascul si femela. Ai la dispozitie 6 luni de zile! Dupa 6 luni se uita Dumnezeu pe pamant si-l vede pe Noe plangand in gradina.

    -Noe !!! Sunt pe cale sa incep Potopul, unde este Arca ???
    -Iarta-ma Doamne, dar lucrurile s-au mai schimbat intre timp ... Am nevoie de autorizatie de constructie. Ma tot cert cu un inspector, pentru un sistem antiincendiu, vecinii m-au dat in judecata pentru ca am incalcat planul de urbanism construind Arca in gradina mea si astfel am incalcat normele de inaltime.

    Apoi compania de electricitate a cerut sa pun ipoteca pe Arca in vederea acoperirii costurilor de transport si de mutare a liniilor de inalta tensiune ce trebuie date la o parte din calea Arcii pentru a fi lansata la apa. Degeaba le-am spus eu ca va veni marea la mine, ca nu m-au crezut.

    Sa fac rost de lemn, a fost o alta problema. Este interzis sa tai lemn din padurile invecinate deoarece acolo traieste bufnita cu pete care-i o specie protejata. Am incercat sa-i conving pe ecologisti ca tai lemnul tocmai pentru a salva bufnita, dar nici n-au vrut sa stea de vorba cu mine.

    Cand am inceput sa adun animalele, am fost dat in judecata de un grup de activisti pentru protectia animalelor. Ei sustineau ca tin animale salbatice sechestrate impotriva vointei lor, si de asemenea au sustinut ca sa pun atatea animale intr-un spatiu atat de mica, inseamna cruzime asupra lor.

    Apoi Ministerul Mediului, au spus ca nu am voie sa construiesc Arca pana cand reprezentantii lor nu fac un studiu de mediu si implicatiile pe care Potopul Tau le poate avea asupra mediului. Inca am un proces in derulare cu Ministerul Muncii, deoarce inca nu m-am hotarat cate minoritati ale grupurilor etnice sa angajez pe santier iar Blocul Sindical nu ma lasa sa-mi folosesc la constructie copiii mei deoarece nu fac parte din Sindicat si nu au certificare ISCIR pentru constructia de Arce.

    Ca sa fie totul si mai rau, Fiscul, mi-a confiscat toate posesiile deoarce sustin ei ca vreau sa parasesc tara cu specii de animale pe cale de disparitie.

    -Deci Doamne iarta-ma dar, imi trebuie pe putin 10 ani ca sa fac tot ce mi-ai zis. Dintr-o data cerul se lumina, norii disparura, iar soarele din nou aparu stralucitor pe cer. -Doamne, sa inteleg ca nu ne mai distrugi lumea ?
    -Nu Noe, se pare ca mi-a luat-o guvernul inainte...


  16. 1 iunie

    luni, 1 iunie 2009

             Astazi de 1 iunie transmit tutror copiilor, adica celor care au mama si tata, un "La multi ani" si buucrati-va de zi. Pentru mine ziua a mers bine pana in acest moment si sper ca si pentru voi a fost cel putin la fel de buna. Pe langa aceasta as dori sa o felicit pe Sorana Cîrstea pentru jocul care l-a practicat astazi in compania sârboaicei Jelena Jankovici si pentru ca ne face sa fim mandrii ca suntem romani. Felicitari si sper sa iesi neinvinsa din aceasta competitie.