Rss Feed
  1. Polish flags in Ukraine

    vineri, 30 decembrie 2011



  2.          Momentul când m-am plimbat mai mult. Vara aceasta la Summer Course în Cluj, pe scurt, a fost foarte frumos. Am cunoscut oameni din toată Europa și timp de două săptămâni ne-am distrat non-stop. A fost mai ceva ca și petrecerile din povesti care țineau 3 zile și 3 nopți, aici se țineau în fiecare seară. Ultima dintre ele a fost în l'Atelier și a fost așa...ca ultima. Am plecat spre cămine din centru și m-am gândit că dacă timpul tot nu are răbdare cu mine, să lungesc drumul. Și-am făcut-o în stil mare și mă bucur că am făcut-o. A fost un drum luuuung.


             Momentul când corpul(nasul) a cedat. Mi s-a întâmplat de două ori anul acesta. Prima dată în perioada presesiunii când eram foarte ocupat cu proiectele iar a doua oară pe final la Summer Course. Prea multe nopți nedormite, agitație, stres, alcool, entuziasm și nesăbuire au fost rețeta perfectă pentru ca sângele să iasă la o gură de aer. Trei zile de repaus total de la orice activitate solicitantă și mi-am revenit. În prima parte, aveam o vorbă pe la ora 2 noaptea, "mă pun să dorm 3 ore și mă trezesc după să mai lucrez". Tot atunci am aflat ce frumos cântă păsărelele dimineața pe la ora 5.

             Momentul când m-am simțit plictisit. Vara aceasta după ce am terminat toată activitatea cu BESTul, după ce am trecut de Summer Course și Cultural Exchange, am ajuns acasă. O săptămână de odihnă, apoi una de trântorit/lenevit și deja îmi venea să ma urc pe pereți. Pur și simplu nu mai aveam ce face. Din când în când mai mergeam la un fotbal, mai ieșeam la o bere, dar atât. Toata ziua la calculator, îl butonam de dimineața până seara. A fost prea bruscă trecerea de la "agitația" Clujului la liniștea Bistriței. Pur și simplu îmi doream să înceapă facultatea, simțeam nevoia să învăț ceva, sau pur și simplu să merg la un curs și să adorm pe vocea lină a profesorului care predă. Măcar la anul o să am practică.

             Momentul când am făcut pe turistul. Din diverse motive, la finalul verii, am simțit nevoia să călătoresc. Cel mai ușor și mai ieftin era o tură prin Balcani, adică Bulgaria, Macedonia și Serbia. Am făcut un plan, am mai găsit un om ca să nu merg singur, și-am pornit la drum. Am cunoscut oameni și locuri noi și am rămas cu amintiri frumoase. Mi-am făcut prieteni cu care sper să mă reîntâlnesc, mi-am uitat o haină prin Skopje, am împărțit țuică peste tot pe unde am fost, am ratat trenul de întoarcere în România și am fost Rick Rollat într-o gară. Parcă acuma mă văd pe trenul de la Belgrad spre Novi Sad, ce ardeam eu de nerăbdare să ajung acolo. A fost foarte frumoasă călătoria.

             A fost un an minunat. De la 2012 îmi doresc să fie cel puțin la fel de bun și să am la fel de multe de povestit la finalul lui. Și cel mai, cel mai mult îmi doresc să reușesc acolo unde anul acesta nu am reușit.


  3. Anul 2011

    joi, 29 decembrie 2011

             Anul 2011 a fost unul foarte frumos, cu multe momente interesante și de neuitat. Un rollercoaster în toată regula, pot zice chiar un an cum nu am mai avut până acum. În continuare o să enumăr câteva din năzdrăvăniile de anul acesta în ordinea în care mi le aduc aminte.

             Cel mai emționant/awesome moment. Vara aceasta, eram la malul Dunării, în Novi Sad, când am mers să o vizitez pe Milena. Stateam pe câte un scaun de lemn, pe plajă, între noi era o masă cu două Jelen și amândoi eram cu fața spre apă. Mă jucam cu picioarele în nisip, soarele atunci apunea și se adunau niște nori de ploaie. Stăteam liniștit, vorbeam aiurea despre una alta și priveam spre cer. Am realizat momentul și am zis, "Asta-i viața!". Peste o jumătate de oră eram sub o umbrelă și ne adăposteam de ploaie.

             Momentul meu de glorie.Anul acesta am candidat să organizez EBEC (European BEST Engineering Competition). Am stat o noapte întreagă să îmi pregătesc candidatura, că a doua zi mai închideam câte un ochi din când în când. Am fost ales coordonator cu 100% voturi pozitive și am început treaba. Am fost eu fericit atunci, dar și mai tare m-am bucurat când am terminat și am văzut că treaba a ieșit bine. Am simțit că am realizat ceva, "că am scris istorie". A fost momentul meu de glorie.

             Cel mai frustrant moment.Nici în anul doi nu am reușit să iau bursă normală deși am fost foarte aproape. Și cu cât am fost mai aproape cu atât a fost și mai enervant. Ca de fiecare dată a fost o materie la care am dat-o în bară, și nu trebuia, iar apoi am încercat să revin, dar nu s-a putut. A fost tot NOT close enough! Sper ca la anul să opresc seria de ghinion și să intru în rând cu lumea.

             Momentul când am descoperit cafeaua NESS.Era seara pe la 8 iar eu a doua zi aveam examen la MES( Măsurători electrice și senzori) de pe la ora 10 parcă. Trebuia să stau o seară întreagă și să învăț așa hardcore. Am aflat că o cafea ness m-ar ajuta. Am făcut una așa cum îmi fac cacaua, am pus câteva lingurițe(3-4). Parcă acuma o văd...era așa de neagră...mai neagră ca noaptea. Un pahar mare, de 400 cred că era, și toată noaptea nu am clipit. Am dat examenul și am luat 9, like a boss. Se pare că e bună și cafeaua asta la ceva.

    va urma...



  4. Spiritul Crăciunului

    miercuri, 21 decembrie 2011

    Spiritul Craciunului vine in fiecare an cam in aceasi perioada cu lerul lui Hrusca si ne facem sa ne simtim bine. Mie imi place sa ma gandesc la acest "spirit", ca la o "raceala buna": ori o ai, ori nu o ai, dar macar se poate lua.

    Anul acesta, parca a fost mai diferit. Fiind la Cluj si nu acasa, nu am avut ocazia sa am de-a face cu toate treburile casei, cu toata agitatia. Imi place sa ma gandesc la ele ca la "raul necesar". Sunt multe lucruri care trebuie sa le fac, dar nu imi plac, dar le fac si de cele mai multe ori ma simt bine dupa. Sa fim seriosi, cui ii place sa spele vasele, sa aspire, sa stearga praful, sa bata covoarele etc.? Poi nici mie.

    Intr-una din zilele acestea mergand la cumparaturi, spiritul Craciunului s-a gandit sa vina cu mine. Si ca un copil mic cu bani la indemana, mi-am luat de toate: banane, portocale, napolitane, bomboane etc. Imi place sa ma gandesc la aceste produse ca si cadouri ce le primeam cand eram mic. Si am iesit din magazin si era frig afara, se pregatea sa ninga si aglomeratie pe strada si beculete multe la geamuri.

    Mi se parea ca ceva lipseste si chiar asa era. Caminul e si el o casa, dar nu e acasa. Imi trebuia si mie sa spal o lustra, sa o  vad pe mama cum se agita sa termine prajiturile, tata sa termine cumparaturile sau pe fratele meu cum ajuta si el sa terminam mai repede. Imi era dor de ceea ce nu imi placea. Imi place sa ma gandesc la aceast lucru ca la ceva ce are de-a face cu spiritul Craciunului.


  5. Locul doi

    marți, 13 decembrie 2011

             La un moment dat trebuie să ne așteptăm să mai și pierdem, nu poți câștiga tot timpul. Trecem peste, nu-i bai mare. Era un banc, ce-i mai rău decât să găsești un vierme într-un măr... jumătate de vierme; ce-i mai rău decât să găsești jumătate de vierme într-un măr... holocaustul.



             Dar cel mai rău e să pierzi de pe locul doi. Doare! Nu-i ușor să ști că erai așa de aproape și totuși ai pierdut. Aici nu vorbesc neapărat din experiență pentru că înafară de vreo două ori când era vorba chiar de locul doi plus în fiecare an când am ratat bursa la limită nu prea m-am întâlnit cu astfel de ocazii. Dar de ceva timp m-am lovit de o situație la fel de faină. Ești o persoană obișnuită, care își vede de obișnuitul reușit. Nu e cine știe ce, treaba merge excelent iar când ești aproape de final, afli că dacă tu poți săăăă... arunci cu o minge mai mult de 100m, câștigi oooo... tigaie din teflon. Ție îți plac tigăile foarte mult, chiar te gandeai să achiziționezi o tigaie în perioada ce urmează, dar acum că o câștigi e și mai tare. Și te bucuri ca un copil de Crăciun, așa m-am bucurat și eu. Dar la scurt timp văd că ba are zgârieturi, ba mânerul nu stă fix, ba se mai arde și mâncarea, pe românește, nu o mai poți folosi. Dar eu tocmai îi dădusem un nume la tigaie, deja îmi și imaginam cum o să fac eu niște clătite bune și ce tare o să fie cu noua mea tigaie de teflon. Sau acuma mi-am adus aminte, când erai mic și facei ceva schimb de mașinuțe și erai tare fericit dar vine maicăta sau taicăto sau chiar persoana cu care ai făcut schimbul și zice ca el își vrea mașina înapoi.

             Acu doi ani pe vremea asta îmi făceam planuri despre ce o să fac eu în America. Și cum o să mă distrez, ce năzdrăvănii o să fac pe acolo și cum o să îi fac pe toți să își amintească de mine. La un moment dat m-am oprit din visat pentru că era și posibilitatea să nu mai merg, în cazul în care nu îmi rezolvam cu restanța de la fizică. Oare ar fi fost mai bine să continui să visez cu riscul sa rămân dezamagit sau să stau safe până ce știam un lucru sigur?


  6. Casa, școala și familia.

    luni, 5 decembrie 2011

             V-am mai tot povestit eu de BEST în stânga și în dreapta, și mai am încă multe de zis. Mai nou nu mai număr câți ani am până ce termin facultatea ci cât timp mai am să mă stau prin BEST la fel cum o fac acum. Mă gândesc că termin cei 4 ani și apoi o să trebuiască să îmi caut un job, și așa nu aș vrea. Viața pe care o am acum e mult prea frumosă. O să fac până la urmă și un master.
             Sunt așa de multe lucruri care vreau să vi le zic însă nu știu de unde să încep. Am o senzație mindfuck, că stau și mă gândesc la ultima lună și sincer îmi vine să plâng de fericire, dar nu chiar. Cu bune și rele am trăit niște zile de neuitat. Mai întâi EBEC iar acum RoJAM și mai urmează Christmas Party și Revelionul. Sunt pe o pantă ascendentă, sunt pe plus cu "reușitul". Și acum iar mi-am adus aminte că până la urmă o să se termine, dar nu mai conteză, după cum zicea Horațiu, "Carpe diem, quam minimum credula postero".


  7. A fi sau a nu fi ?

    luni, 28 noiembrie 2011

             Pentru că mie îmi tot place să cred că sunt născut pentru a reuși și pentru că nu o dată am ieșit și am zis în gura mare că am reușit. Ba din stânga, ba din dreapta s-a vorbit despre faptul că am reușit sau nu. Dar câți dintre voi v-ați pus intrebare "ce?", ce a reușit?
             Raspunsul la multe întrebări nu îl știu, dar îl simt, după cum zicea și profesorul meu de matematică din liceu. Dupa aproximativ 4 luni de lucru la etapa locală a EBEC-ului, totul s-a terminat duminică prin concurs și premiere iar seara cu after-party. A fost un eveniment în care am pus suflet la organizarea lui, am vrut să iasă cât mai bine pentru ca oamenii să iși aducă aminte de el peste ani. Am vrut să fie spectacol, și a fost. Au fost multe lucruri care le-am vrut și nu le-am putut face, dar și lucruri la care nu m-am gândit și le-am făcut până la urmă. Așteptările mele au fost mari, au mai scăzut și au mai crescut.
             Aseară după ce m-am întors de la party, aveam un zâmbet pe față, eram fericit, mi-am dat seama că am reușit. Nu puteam pune mâna pe acel ceva, dar știam, simțeam. Iar acum că s-a terminat, aștept următoarea provocare, una mai mare. Nu reușesc eu tot timpul, dar atunci când o fac, vreau să fiu alături de prietenii mei !


  8. Grey

    marți, 22 noiembrie 2011

             M-am întors azi de la laboratoare, am mâncat și am sunat câteva persoane să văd de una alta. M-am pus apoi și am ascultat melodia aceasta. Am pus capul pe birou și am încercat să adorm acolo, așa cum eram. Sunt puțin obosit, dar nu mă deranjează. Sunt destule alte lucruri care să mă deranjeze, dar azi am avut o zi bună. După cum ar zice Dexter( a lui Tartakovsky, nu celălalt), astăzi a fost o zi bună pentru știință, dar numai o parte, celaltă parte a fost așa-și-așa. Nu prea face sens ce zic( acum dar și în general).
             Era undeva o vorba zilele acestea că, oamenii care nu te sună, înseamnă că o duc bine. Și am stat umpic și m-am gândit. Apoi am revenit iar la ale mele. Încet, încet se apropie și EBEC-ul, evenimentul la care sunt coordonator. Mai mult sau mai puțin, am reușit. Mai multe o să pot să vă zic fie duminică noaptea, cand o să mă întorc de la after-party, fie luni dimineața. Pentru mine a fost o experiență interesantă din care am învățat multe și am avut ocazia să mă dezvolt. În ultima vreme a început să îmi mai placă o zicală: "Doar timpul va spune dacă am avut dreptate sau nu!". Cam așa stă treaba, întrebări?


  9. Ceva problemă

    joi, 10 noiembrie 2011

             Nu știu ce e cu mine, dar se pare ca am o problemă cu închisul ușii. Problema nu e că o las eu deschisă, ci că mai tot timpul uit dacă am închis-o sau nu. Înainte sa ies trebuie să mă opresc și să îmi programez creierul pe memorare:"Uite! Închid ușa! Învârt cheia!"... Altfel merg vreo 5 minute și apoi încep și mă gândesc, și-mi fac griji, și-mi tot bat capul și nu îmi aduc aminte ce am făcut. Nu țin minte să fi uitat vreodată ușa deschisă când eram mic, așa că nu îmi dau seama de unde am problema aceasta. Tot norocul meu e că am prieteni care stau vis-a-vis și îi mai sun pe ei să verifice. I don't have 99 problems, but the memory seems to be one!


  10. O lună și-un pachet

    duminică, 30 octombrie 2011

             A trecut o lună de facultate. Am început tare calm anul, nimic nu e aglomerat... încă. Aștept ca din săptămână în săptămână lucrurile să se complice. Momentan timpul mi-e împărțit între facultate și BEST. Mai sunt trei săptămâni și jumătate până la EBEC local și treaba de abia acum începe. Am în mine un sălă care îmi aduce aminte din când în când că o să reușesc și atunci nu îmi mai fac probleme. Zilele acestea am decis să îmi închid porturile deschise la începutul anului pentru un joc => o să îmi crească productivitatea cu cel puțin 30%.

             Dar cel și cel mai important lucru e că am primit mâncare astăzi. Nu a fost chiar așa gravă situația ca în alte dăți, dar nici bună nu a fost. Mi-a mai rămas doar niște pateu și un colț de brânză. Aseară și azi dimineață am mâncat cereale cu lapte, după-masa am mai mâncat niște pâine prăjită cu dulceață. De ce? poi îmi era prea lene să ies să cumpăr ceva mai consistent plus că știam că o să primesc pachet. I-aș suna acuma pe ai mei să le mulțumesc dar e cam târziu. Dar nu destul de târziu pentru a-mi umple burta înainte să mă pun la somn. Mmmm slănină, ceapă și brânză.


  11. Probleme de la politehnică

    miercuri, 26 octombrie 2011

             Userul Gigel Asudatu a decis sa-si ia calculator. Un computer nou costa in magazine 1000 E. Dar, deoarece Gigel avea deja blocul de alimentare, el a hotarat sa si-l ia pe componente si sa-l asambleze acasa. A cumparat placa de baza cu 150 E., procesorul cu 200 E., harddul cu 150 E., si monitorul cu 300 E. Cati euro a economisit Gigel, daca dupa 3 secunde de functionare blocul de alimentare a ars celelalte componente?

             Programatorul Butonel Mufa scrie un rand de cod la 30 de secunde, iar programatoarea Florica Gasca la trei minute. In plus, Butonel are o eroare la fiecare 15 randuri, iar Florica – 2 erori la fiecare 7. Din vina cui se va bloca prima aplicatia clientului, daca Florica scrie in Delphi iar Butonel in Assembler?

             Hackerul Vasile Jmeckeru' a scris un program de spart parole de 8 caractere/ora. In cat timp isi va aminti Vasile parola de 32 de caractere pentru accesarea calculatorului propriu, unde se afla singura copie a programului?

             Userul Gigel Asudatu a aflat ca hackerul Vasile Jmeckeru' si-a luat un CD cu un joc piratat. Deoarece Gigel nu are CD-ROM, el a hotarat sa treaca jocul pe hard cu ajutorul dischetelor. Continutul CD-ului este de 750 MB, volumul unei dischete – 1,44 MB, iar Gigel are numai 10 dischete. Distanta de la Vasile de acasa pana la casa lui Gigel este parcursa in juma' de ora. De cat timp are nevoie Gigel, pana sa-si dea seama ca jocul poate fi lansat doar cu CD-ul?

             Ziua de munca a lui Butonel Mufa este de 8 ore. Dintre care petrece 2 ore pentru initierea Floricai Gasca in jocul Quake in retea, 3 ore pentru deschiderea e-mailului si a site-urilor preferate, 1 ora pentru baterea recordului la Minesweeper, 1 ora la cafea si 1 ora pauza de o tigara. La cat pleaca Butonel acasa, daca proiectul trebuie sa fie gata maine?

             Userul Gigel Asudatu a cunoscut-o pe chat pe Lenuta, o tanara de 16 ani, si a rugat-o sa-i trimita poza. Deoarece Lenuta nu cunoaste alte formaturi, in afara de .bmp, poza ei are 15 MB. Gigel are conexiune Dial-up de 28 Kb, care se intrerupe la fiecare 20 min., Apoi reconectarea dureaza 30 min. Tarifarea cu reducere este intre 3:00 si 5:00. Cati ani va avea Lenuta cand in sfarsit Gigel ii va descarca poza?

             In stare normala hackerul Vasile Jmeckeru' compune un virus la trei ore. De la bere agilitatea lui scade cu 20%, de la gin tonic – cu o treime, iar de la vodca – de doua ori. Pe parcursul zilei de lucru Jmeckeru' a creat doi virusi si jumatate. Ce a baut el in acea zi? Puteti spune daca pentru Vasile „stare normala" inseamna stare treaza?

             Sistemul de operare Windows 95 se blocheaza de la sine de 3 ori pe zi, iar daca este ajutat de aplicatia lui Butonel Mufa, de 9 ori. Sistemul de operare Windows Millenium cu aceeasi valoare a memoriei RAM, va cadea de 4 ori intr-o zi, cu RAM-ii dublati caderile se injumatatesc, dar aplicatia lui Mufa nu se lanseaza sub nici o conditie. De cate ori a apasat Butonel pe reset, daca RAM-ul nu a fost modificat, iar S.O.
    Windows Millenium s-a blocat la instalare de 5 ori?

             Atunci cand userul Gigel Asudatu primeste un mail in care i se promit $10.000 moca, el urmeaza intocmai si fara exceptie instructiunile primite acolo. Ca rezultat, in ziua urmatoare adresa lui ajunge in alte 2 spam-liste. Ce suma spera Gigel sa adune moca peste 3 luni? Peste cat timp el va deveni teoretic mai bogat decat Bill Gates?

             Programatoarea Florica Gasca cauta pe net in timpul programului de lucru retete de gatit. Google i-a dat 24.807 rezultate, Yahoo –18.399, iar MSN – 16.005. Cu cat este Google mai daunator decat MSN pentru procesul de munca?

             Programatorul Butonel Mufa ii scrie unei tipe pe care a cunoscut-o pe chat, 2 mail-uri de 4 Kb fiecare, iar userul Gigel Asudatu – 5 mail-uri a cate 2 KB. Care va fi traficul insumat in momentul in care cei doi vor descoperi ca isi scriu unul altuia?

             Conform lemei lui Moore, puterea de calcul a computerelor se dubleaza la fiecare 18 luni. Fiecare versiune a produselor corporatiei Microsoft ruleaza de 1,5 ori mai lent decat cea precedenta. Cu ce frecventa va trebui sa-si lanseze Microsoft noile versiuni, ca
    utilizatorii sa nu observe efectul lemei lui Moore?


  12. Polish Flags

    duminică, 23 octombrie 2011



  13. A fost o seara, aseara. Fiind un weekend de relaxare, ne-am pus la cate un pahare de ceva. Si bine-am baut pana intr-un moment si-apoi am inceput eu sa-mi aduc aminte de una alta. Sa nu ma intelegeti gresit, n-am baut ca porcii, ca alcoolicii, pur si simplu am cinstit pentru una alta.

    Si stiti momentul acela cand totul e pe mute si in slow-motion( nu eram fumat) si te uiti in dreapta si in stanga si te auzi doar pe tine. Il vezi pe amicul de langa tine cum soarbe din paharul de bere, fata din fata cum se stramba la un shot de palinca, altul care deja sta cu capul pe masa.

    Si in cele din urma, ma vad pe mine. "Fain eram". Dar ce nu-mi placea, era fata aceea care o vedeam ca sta langa mine. Pentru cei ce nu stiu, vara aceasta am cunoscut o fata frumoasa din Serbia la Summer Course si ne-am simtit tare bine. Dar la final, evident, a plecat acasa, iar eu am inceput sa-mi vad de treaba mea. Se pare totusi ca n-am depasit situatia foarte bine si ma cam fu*e. N-am mai patit din astea.

    N-am mai scris de mult. M-am gandit sa mai povestesc una alta dar momentan scriu de pe telefon. Am zis si mai zic, o sa fie un sfarsit de an extraordinar. Multe de toate o sa se intample, sper sa am timp sa le scriu pe toate.


  14. O vorbă nouă

    sâmbătă, 15 octombrie 2011

             "Ce-a fi, a fi, dar și de calcă vreunul pe bec!"


  15. Anul 3

    marți, 11 octombrie 2011

             Sunt în anul 3, iar timpul mi se pare că a trecut așa de repede doar pentru că m-am simțit bine, m-am distrat și am petrecut momente de neuitat alături de noii prieteni din Cluj. Nu țin minte vreo oră de biologie sau un scos de cartofi sau un drum spre casă singur pe tren care să zic că a trecut fără să-mi dau seama. Ce-i drept la ora aceasta trebuia să dorm dar... mi-a venit pofta de scris.
             A trecut mai bine de o săptămână din anul 3, nimic special. O săptămână plictisitoare, dar care după cum spunea cineva important e calmul dinaintea... Același cămin, altă cameră, o cameră mai mare, o cameră care nu prea are semnal pentru telefon. Un singur fost coleg de cameră a mai rămas cu mine însă mi-am recăpătat prietenii din primul an într-o cameră apropiată, iar de alții mă despart doar câteva etaje. După trei zile de du-te/ vino pe ruta Bistrița-Cluj am reușit să stau tot în căminul 4 din Observator. Am răcit puțin, mi-am rupt o plombă și am ceva probleme cu memoria, una am rezolvat-o, una e în curs de rezolvare iar ultima rămâne să o rezolv.
             Dar e anul 3. O bună parte din prietenii mei lucrează sau au lucrat în timpul verii. Eu? Eu încă mă mai bucur de anii studenției. Mă bucur că ai mei încă au bani pentru mine la Cluj și nu trebuie să îmi caut deja un loc de muncă. Se anunță un an universitar foarte interesant. Ce-a mai fi, om vedea!


  16. Despre mine

    sâmbătă, 1 octombrie 2011

             După cum era o vorbă mai veche, minele sunt locurile unde lucrează minerii. Astăzi am ales să nu discut despre ei, dar o să vă zic o altă poveste. Sper să fie mai interesantă.

             Unul dintre primele mele principii după care îmi "trăiesc" eu viața este fost: "Speranța moare ultima!".Sincer nu mai țin minte de unde sau de la cine l-am luat, dar încă îl mai am la startup pe primul pe telefon din liceu. Cât timp mai era speranță, cât timp se mai putea face ceva, eu nu mă dădeam bătut. Nu mă lăsam așa ușor, creierul meu trebuia să știe că încă se poate și eu mergeam înainte. Și-am ajuns să fiu mai puternic așa. Dar nu așa a început totul.

             Când eram mai mic, prin clasele primare, eram tare rău. Eram un miștocar care nu prea și-a ales cei mai buni prieteni. Pe vremea aceea erau calificative în loc de note așa că nu se putea face o diferențiere exactă între elevi. Cu toate acestea la ședințe, învățătoarea le tot zicea la ai mei că pot mai mult, că ar trebui să fiu mai serios, că dacă vreau pot. La fel s-a întâmplat și mai târziu pe clasele 5-8. Diriginta și profesoara de matematică îmi tot ziceau că pot mai mult. Sincer, nu prea mă interesau lucrurile acestea, până ce am ajuns în liceu. Aici a intervenit orgoliul și încă ceva de care o să vă povestesc altă dată.

             Am început clasa a IX-a cu un 3 și un 4 la matematică, elev care în generală mergeam an de an la olimpiadă. Știam că pot mai mult, și alții știau că pot mai mult, trebuia să arăt că pot mai mult. Le-am arătat că pot mai mult. An de an mi-am propus să îmi cresc și media generală. Am ajuns de la a fi sub media clasei până la locul II. Atunci mi-am dat seama că sunt născut pentru a reuși. De ce? Pentru că pot, pentru că vreau și pentru că nu mă dau bătut ușor. Orice ar fi, știu că o să reușesc, atâta timp cât există speranță, atâta timp cât cineva crede în mine.

             Andrei cel NPaR trebuie doar trezit și se ocupă de treabă. Și nu e orice persoana care atunci când e beat poate face orice pentru că are curaj. Mai sunt și momente când uit de ce? sau cum? fac ceva anume. Sunt momente când pur și simplu uit cum te cheama, dar nu asta e ideea. Trebuie doar să-mi regăsesc încrederea din mine.


  17. E greu

    luni, 26 septembrie 2011

             Nereușind de mai bine de o lună să îmi fac niște analize, m-am decis azi să mă duc să donez sânge. Analizele se fac gratis, câștigi un ban cinstit și faci și o fapta bună.Ajung la centru și întreb dacă mă poate lua. Cum mi-am uitat carnețelul de donat acasă, îmi cere datele din buletin ca să îmi găsescă fișa. Primele "întrebări" au fost mai ușoare dar când a ajuns la CNP, încep și zic, 192 168 ... și mă opresc. Deși mi se părea foarte natural, ceva nu era bine, hmm. Totuși, nu fac omul să aștepte, scot buletinul și îl dictez pe cel corect . Până la urmă s-a dovedit că aveam nevoie de o adeverință cu antecedente etc. O jumătate de ora m-am tot gândit pe drum până la doctorul de familie de la ce naiba vine 192 168... Dacă în viitor o să vă întrebați că de unde a pornit totul, apoi să știți că de aici !


  18. Pentru că-mi plac comparațiile

    sâmbătă, 10 septembrie 2011

             La început a fost ca și examenul auto. Tot încerci până îl iei. Dacă nu din prima, atunci din a doua... până la urmă tot îl treci.

             Apoi, după o vreme, a devenit ca o mâncare tare bună. Nu-ți venea să-ți strici gustul din gură cu altceva după ce ai mâncat din ea.

             Acum seamănă mai mult cu faima și banii. Vreau să ajung acolo însă trebuie să fac niște sacrificii importante. Există și partea fericită când ai putea câștiga la loto, puțin probabil totuși.


  19. Ca sã stiti si voi

    marți, 6 septembrie 2011

             Era o vorba din popor:


    Asta-i pofta ce-am poftit-o!


  20. Mâncăm ce putem

    sâmbătă, 3 septembrie 2011

              Dupa vreo 3 ore de mers prin Belgrad a inceput sa ma prinda foamea asa ca am dat o fuga pana la non-stop sa iau ceva de mancat. Am stat vreo 5 minute si am tot studiat iaurturile. Daca era cu fructe era prea mic, iar daca era mare nu era cu fructe. Pana la urma am gasit ceva potrivit si parea ca are si grasime destula - 22%. "Oooo! asta trebuie sa fie cel mai bun iaurt de pe lumea asta!". Am ajuns la hostel, mi-am adus painea si l-am deschis. Evident, era smantana. Cine ar fi crezut ca "Zdravo" chiar nu e iaurt. Am improvizat putin si pana la urma am ajuns sa mananc paine cu smantana si zahar. De tare multa vreme nu am mai mancat si mi-a fost dor. Ce-oi manca maine? ramane de vazut.


  21. Unde îmi stă capul?

    marți, 30 august 2011

             Calatoria mea a inceput simplu de la Saratel. Am facut 10 ore pana in Bucuresti, am asteptat 4 ore si apoi am pornit spre Sofia. Aici am mai petrecut o noapte si am pornit spre urmatoarea destinatie, Skopje. Cum nu era tren direct, a trebuit sa merg via Nis, sa astept 3 ore si apoi numai spre capitala Macedoniei. Apoi, nu stiu ce-am facut ca eu am trecut altceva acolo. Noroc ca e FlexiPass si teoretic puteam merge acolo si fara sa vreau. Oare unde imi sta capul?



  22.          Era 2:15 si eram in gara in Nis. Asteptam trenul care trebuia sa ajunga la 2:10. Astepam, asteptam, era imposibil sa intarzie. Eu am auzit de trenuri care intarzie doar la noi in tara. Cand la difuzor apare melodia...


     

    [trenul a intarziat o ora jumatate]



  23. In gară în Sofia

    duminică, 28 august 2011



  24.      Aseara la 10.30 am luat trenul si-am pornit in tripul balcanic. Sofia, Skopje, Nis, Belgrade si Novi Sad ne asteapta. Internetul se va termina de indata ce vom termina de traversat Dunarea si vom intra pe teren bulgar asa ca nu mai e mult. Aventura ne asteapta la orice colt. Necunoacutul ne paste dupa fiecare stalp. Aseara tare greu am adormit... Tot stateam si ma gandeam ce voi face cand voi ajunge in fiecare oras. O sa fie mega awesome.



  25. bancuri #26

    vineri, 26 august 2011

             Intr-o zi trece Ion si o vede pe Maria in tei. Sta Ion se gandeste si ii spune Mariei:
             - Auzi fa Marie nu vrei tu sa facem o aventura?
             - Ce aventura ma Ioane?
             - N-ai vrea tu sa te arunci din tei in p***? La care Maria:
             -Auzi ma Ioane, aventura-i daca vrei sa m-arunci din p*** in tei!!!

             Un tanar intreaba Radio Erevan:
             -Avand in vedere dezvoltarea televiziunii, se va ajunge ca televiziunea sa inlocuiasca presa? Radio Erevan raspunde:
             -Nu, pentru ca inca nimeni nu s-a sters la c** cu antena de la televizor!

             Gheorghe facea sex cu Maria, nevasta lui Ion:
             -Gheorghe, zice Maria, daca s-ar face stiuletii de porumb cat pu*a ta, ce recolta am avea...
             -Marie, daca s-ar face bobul de grau cat sfarcul tau, ce recolta am avea...
             La care Ion, care ii privea pe ascuns din pod:
             -Dar daca dă o grindină cât coaiele mele, s-a dus recolta voastra!

             Rockerii americani le scriu la rockerii rusi. "Noi suntem cei mai adevarati rockeri din lume, avem cei mai jerpeliti blugi, pe care nu ni i-am dat jos de 2 ani de zile. Avem cel mai slinos par si cele mai mrdare tricouri, nu ne-am mai spalat de ani de zile...si ca sa va aratam cat de adevarati rockeri suntem noi ne stergem la cur cu scrisoarea asta" Primesc raspuns de la rockerii rusi: "Rockerii adevarati nu se sterg la cur".

             Sotul catre sotie, in timp ce treceau cu masina noaptea printr-un sat:
             - Vezi draga, aici am facut noi prima oara dragoste, mai tii minte gardul asta pe care am facut-o? Sotia:
             - Hai sa o mai facem o data.
             Opresc autoturismul, se duc pe gardul respectiv si se apuca de treaba. Sotia se manifesta zgomotos, cu tipete, cu zgarieturi, iar la un moment dat lesina. Sotul termina treaba, o ia in brate, o suie in masina si porneste mai departe. Dupa vreo 30 de minute sotia isi revine, iar sotul o lauda:
             - Draga, ai fost exceptionala, nici prima data nu ai fost asa. La care sotia:
             - Da, draga, dar prima data nici gardul nu era electrificat.

             Doi programatori isi cumparau tigari.
             - Ba, uite ce zice aici, pe pachet, cica "WARNING : Fumatul poate cauza cancer pulmonar !"
             - Lasa, ba, warningurile, zi numai erorile...


  26. Când Batman nu mai e.

    joi, 25 august 2011

             Când Batmna nu mai e, nu e bine. Dacă până și Batman a ajuns să nu mai iasă afară, atunci știi că ceva nu e bine. Cine o să mai salveze situația? Și stai și te gândești așa aiurea, cam ca de obicei, dar te găndești ce o să fie? Robin nu are ce să facă singur, e doar Robin. Sună aiurea pentru că așa e. Știu că-s eu mai aiurea, dar așa e, chiar țin la eroul meu. Ăsta e secretul meu, el mă ajută să reușesc! Când ceva nu merge sau nu-mi iese stau și mă gandesc, oare ce ar face Batman? Cum ar rezolva el situația? Cum ar face el ca să reușească? Batman are și el treburile lui. Poate până la urmă o să rămân eu cu tot ce am învățat de la el și mi-oi vedea de treaba mea. Curând va trebui să apară și Super S. :)

    [mă duc să citesc niște bancuri]


  27. Amintiri

    sâmbătă, 20 august 2011

             "...la un moment dat țin minte că eram pe o bancă. Nu mai știu cum am ajuns acolo sau ce cautam acolo. Stiu doar că nu îmi păsa, mă simțeam bine și eram fericit. Era noapte iar cerul era senin. Știu asta pentru ca vedeam stele căzatoare. Țin minte cum citisem de ceva zile că în una din serile acestea o să se vadă foarte frumos. Și tare multe mai cădeau. La un moment dat nu știu cum s-a fost că parcă se învârteau pe cer ca un roi de albine. Era tare ciudat, dar îmi păsa? Nu. Îmi aduc aminte de parcă era aseara sau acu o lună. Mai țin minte cum ultima întrebare a fost, a cui e casa aceasta? dar aseară nu au mai fost întrebări. Am fost aproape..."


  28. Când nu am ce face...

    sâmbătă, 6 august 2011

             Când nu am ce face, îmi caut de lucru. Mă plictiseam zilele acestea așa că la blog a fost cel mai ușor de lucrat. Simțeam că de cam prea mult timp aveam tema aceea și mă cam săturasem de ea.
             Un google mic a fost de ajuns și tare repede am găsit ceva. Mai greu a fost până l-am și adaptat la dorințele mele. Am lucrat puțin la câteva elemente, am mai și învățat una alta iar la final a ieșit ceea ce vedeți și voi acum. Nu în toate browserele se vede minunat însă mai mult nu am ce face. Probabil ar trebui să lucrez mai mult în a scrie posturi și nu așa de mult la design.
             Mai multe nu am ce să mai scriu că nu mi-am pregătit dinainte. Am vrut doar să vă anunț că blogul și-a mai schimbat încă o dată fața și cam atât. Weekend fain s-aveți în continuare.


  29. Încă o lună

    luni, 1 august 2011

             E luni, deci începe o nouă săptămână și e 1, deci începe o noua lună. O lună august care sper să treacă repede. Aseară am ales și epchipa cu care voi lucra la BEC toamna aceasta. A fost mult mai greu decât mă așteptam.
             E o săptămână de când sunt acasă și timpul deja începe să treacă destul de greu. Pierd toata ziua în fața calculatorului, fie aiurea, fie jucandu-mă. Deja mi-e dor de Cluj, de acțiune. Vreau să fac ceva. Sunt sigur că o să mă urăsc anul ce vine de tot "făcut ceva". Știu că anul ce vine o să fie destul de solicitant așa că 12 ore de somn pe noapte sunt numai bune. Zile acestea numai un fotbal sau o statul la o vorbă m-au scos din casă. O să îmi direcționez atenția puțin spre BEC zilele ce vin. Dar să vedem și asta cât o să țină.
             Sincer nu mă gândeam că alesul unei echipe poate să fie așa greu. Nu e ca și cum te-ai călca cu cineva și apoi zici că îl iei pe X sau pe Y. Până la urmă totul a ieșit aproape bine. Nu a ieșit bine numai din vina mea dar sper să repar greșelile din mers. Vreau să iasă totul bine.
             Săptămâna aceasta e și ea decisivă pentru că aflu dacă mi-a fost aprobată "cererea pentru creditul de "nevoi personale"". Să meargă totul bine iar pe la începutul lui septembrie o să fiu prin Balcani vizitând prieteni și viitori prieteni. Până data viitoare, numai bine.


  30. Very good times

    marți, 26 iulie 2011

             Și de mai bine de o săptămână vă ziceam că am reușit. Și chiar așa am și făcut, am reușit. Ce pot să zic mai mult, asta fac eu, reușesc. Sunt născut pentru a reuși !
             L'Atelier e oficial locul meu plin de energie pozitivă, plin de karma și chi și ce mai vreți voi. Ultima dată când am fost am câștigat un ceas. Eu doar stăteam liniștit ca un client average și gustam din Ursusul meu când a wild girl with a contest appears: "Dacă luați doua Ursus, câștigați automat un premiu !". Cum urma să fie o noapte lungă, am dat direct fuga la bar și am achiziționat încă doua sticle. Am dat frunzele la o parte și ceasul awesome a apărut pe ecran...
             Și seara a continuat din bine în mai bine. Am avut timpul vieții mele alături de prietenii vieții mele. Spre casă știu că am lungit puțin drumul. Țin minte că era ceață afară, dar era ok. La un moment dat m-am oprit în spațiu și timp, m-am uitat în dreapta și în stânga și am zis: Am reușit !


  31. Masinuta aceea

    joi, 14 iulie 2011

         Mai tineti minte cand erati mici si ati vrut tare mult masinita aceea? Sau nu neaparat masinuta, poate un pistol cu bile sau altcea. Si iti placea tare mult pentru ca avea rotile acelea maaari. Iti placea tare mult pentru ca era foarte scumpa. Si iti mai placea tare mult pentru ca atunci cand basculai cu ea nisip, te simteai constructorul sef. Era masinuta aceea care cand o punei in lumina soarelui, sclipea foarte frumos. Dar apoi am venit eu si am zis ca nu mai pot sa o am. Si stau si ma gandesc, ce naspa !


  32. Silver Surfer ?

    luni, 11 iulie 2011


  33.          O săptămână extraordinară a trecut. Nu m-am mai distrat așa de bine de nu știu când. După tot semestrul acesta lung și tare aglomerat, acum am timp să mă relaxez. Am timp să petrec puțin timp de calitate în compania unor oameni extraordinari. E timpul vieții mele!
             Acum sunt la cursuri cu participanții iar în timp ce ei lucrează nu știu ce în AutoCAD eu rememorez weekendul care tocmai a trecut. Totul a început vineri cu Paintball. Cu greu, cu greu am ajuns la teren cu toate că la un moment dat am crezut că am părăsit Clujul deoarece era cam departe. Până ce au ajuns cu toții, ne-am cățărat prin cireși și vișini ca să gustăm, că tare mulți erau pe acolo. Am făcut și echipele și am început. Pentru că eram mai mulți, ne-am împărțit în 4 echipe și jucam stil cupă, cu finală mică și mare. Eu nu am mai jucat paintball până acum, dar a fost foarte tare, am dat chiar un headshot :). Cel mai tare moment al zilei a fost totuși când i-am învățat pe participanți să joace lapte gros. A fost epic, ne-am distrat de minune.
             Seara a urmat Pub Crawling. Nu am cuvinte să vă descriu. Super tare m-am distrat. Am ales să fiu și Team Leader iar experiența a fost de 2 ori mai awesome. Când am vreme o să încerc să scanez foaia cu task-urile și tot ce am făcut ca să o pun aici. O grămadă de lucruri am făcut. Pe scurt: un striptease de început, poze cu străini de pe stradă, tunak în stradă, am urmărit străini pe stradă, concurs de bere, shoturi de V33 sub masă, masaj la picioare, poză cu primarul, body shots, schimb de haine, alte shoturi de tequila , poze cu cocalari, chiloți peste pantaloni. Cam acestea sunt cele care mi le amintesc sau care sunt ok de scris aici. Pe la 4 jumate am zis că mă opresc și am plecat la somn.
             Dimineața urma să mergem în Savage Trip. La 6 trebuia să ne trezim și să ne facem bagajul iar la 8 să luăm trenul. Am pus alarme... m-am trezit, și-am dat snooze. La un moment dat un coleg mi-a zis că mai e un tren la 4 și m-am pus la somn. Pe la 12 m-am trezit am început să pregătim bagajele și... pe la 3 am mers la ocazie. Am ajuns pe la 6, rupt de oboseală și de soare. Am mai cărat niște lemne și-am dat drumul la mici. Dacă stau bine să mă gândesc, era prima mea dată cu cortul. Am adormit repede pentru că ni s-a terminat focul de tabără. A doua zi am făcut o baie-n Criș și am gustat puțin gulaș. La 4 am luat trenul și-am venit la Cluj. Foarte frumos drumul de 3 fucking ore. Am dormit în toate pozițiile, încă mă mai doare gâtul.
             În seara aceasta o să fie SuperHero Party. Încă nu m-am decis în ce o să mă costumez pentru că numele eroului trebuie să înceapă cu una din inițialele noastre. Mai e vreme, nu-mi fac probleme, o să fie super. O să fie o săptămână frumoasă.


  34. Rezumat de pe telefon

    miercuri, 6 iulie 2011

    Este a treia zi de summer. Am facut un efort minim si m-am trezit mai repede ca sa vin cu ei la curs. Heavy night last night.
    Daca in prima zi am lenevit ca un nesimtit, astazi mi-am pus alarma si m-am trezit si sunt la cursuri cu participantii. Tin sa mentionez ca nu sunt foarte treaz si nici bateria nu ma mai tine mult.
    Dar aseara... aseara a fost toga party. Am luat cearceful l-am aranjat bine si ne-am facut romani. Foarte confortabil m-am simtit in toga. Era foarte... aerisit. Mai dubas a fost locul unde mi-am pus cheile. Nu aveam buzunare si a trebuit sa le leg de ceva. Legat de prima seara, o sa las pozele sa vorbeasca de indata ce le primesc. Ne auzim de indata ce se mai intampla ceva. Numa' bine.



  35.          Lungă zi a fost și azi. Un "simplu" AGx, care nu trebuia să țină foarte mult, s-a întins de la 11 până la 21. Sunt foarte obosit, nici aseară nu am dormit foarte mult așa că trebuie să ma odihnesc măcar acuma când pot. Și așa obosit cum sunt, nu eram sigur dacă să scriu sau nu. 2 secunde m-am abținut de la scris. Dar mi-am dat seama că nu are nici un sens și am dat click pe New Post și-am trântit doua rânduri. Peste ani o să citesc, și o să îmi amintesc cu drag de aceste momente. Numa' bine!


  36. La mâncat pe gratis

    sâmbătă, 2 iulie 2011


             O zi frumoasă a fost astăzi. Am fost la cumpărături în Cora pentru summer și m-am mutat din 4 în 5. De mult nu am mai fost la cumpărături și am uitat de toate ofertele și mostrele gratuite. Așa de bine am mâncat că am ajuns acasă sătul. Începând cu salam, cârnați, iaurt și până la suc, am gustat din toate. Și toate au fost bune, și când o să fiu pe banii mei o să și cumpăr de la ei. Revenind totuși la treabă, încă nu am terminat de pus lucrurile la locul lor așa că mă întorc să termin. Numa' bine!


  37. "Good news, everyone!"

    vineri, 1 iulie 2011


             Am revenit... din oraș după o bere cu prietenii. Și am revnenit și la scris, cel puțin așa îmi propun. Am luat o pauză mai lungă în care am avut timp să meditez la multe, care nu aveau legătură cu blogul. Până la urma, am ajuns la concluzia că nu o să îl mai numesc blog, ci o să o numesc pagină personală.
             Într-o altă ordine de idei, destul de multe s-au întâmplat în ultima vreme. Am avut o sesiune lungă și apoi niște măriri ca de obicei. A fost și o Adunare Generală la BEST unde s-a pus "lumea" la cale. O parte din prieteni au luat avionul către America însă de mine nu au avut loc "în bagaje pe undeva". O să vină trei săptamâni de vis.
             A mai trecut o sesiune cu ale ei examene și examene și... examene. Cam asta se face în sesiune. M-am bucurat tare mult când a început pentru că în sfârșit am avut timp să dorm. Cei de la arhitectura știu despre ce vorbesc. A fost greu, n-a fost greu, nu m-am gândit la note ca și în sesiunea trecută iar de data aceasta am reușit. Croitorașul cel Viteaz - 7 dintr-o lovitură.
             Notele erau bunicele, eram mulțumit mai ales că am trecut la o materie unde... nu prea se trece. Dar parcă ceva nu era bine. Era ceva în mine care nu mă lăsă să dorm. Era ceva pe langă acel ceva. Mai aveam 2 măriri, 2 fut**e de măriri. Nu eram sănătos dacă nu plăteam pentru ele și nu le dădeam. Dacă facultatea a lăsat pe acest pământ încă doua măriri plătite pe lângă cele gratis, atunci eu trebuie să le dau. Pe scurt, n-am reușit să îmi măresc cât să îmi ajungă.
             Și cum sesiunea era gata, lucrurile nu puteau să fie gata așa că a mai venit și Ag-ul de la BEST. Îl așteptam. De mult timp îl așteptam. Îl așteptam mai mult decât am așteptat să apară The Simpsons la cinema în Bistrița, și credeți-mă, am așteptat. Aici era momentul unde eu urma să candidez pentru organizarea BEC-ului din toamnă/iarnă. Lucrezi la el toată toamna dar are loc în decembrie. Măi oameni buni, îmi venea să vărs o lacrimă, dar numai una, când am văzut că am fost votat cu DA 100%, nici o abținere. Apoi m-am gândit că oricum am candidat singur și mai bine să o țin pe mai târziu, pe final, când văd că într-adevăr toate lucrurile au ieșit bine.
              Și când trebuia și eu să petrec cu toți prietenii, stop, piua, pui-pui casa mea, șarpe mișcător... mi-am dat seama că aproape toți dintre ei s-au dus în SUA. Să nu mă înțelegeți greșit, nu e ca și cum aș fi rămas fără prieteni aici, sunt doar acei 3-4 cu care petreci cel mai mult timp și cu care ai fi vrut să bei o bere sau să mergi o seară și "să te spargi în figuri". Da-i ok bă, trec peste și mă gândesc la cele 3 săptămâni care mă așteaptă, 2 Summer Course + 1 Cultural Exchange. O să fie mega, super, extra, +1, ultra awesome.
             Deci așa foarte pe scurt cam asta a fost. La toamna, planuri mari am, foarte mari. Sunt la fel de mari cum mă gândeam eu până acuma însă de data aceasta au șanse mari să devina realitate. Pentru perioada ce vine, am de asemenea planuri mari. Cu noul meu "telefon înțelept", vreau să fac poze în fiecare zi și să scriu câte ceva din minunatele evenimente ce vor urma. It's good to be back.


  38.          Ieri a fost ziua fratelui meu, a făcut și el în sfârșit 18 ani, e major. Nu știu cum s-a întâmplat, dar postul de ieri nu era neapărat pentru ieri. Era pus de mai multe zile să apară el automat. Și-apoi când l-am pus, n-am fost tare atent și la dată. Pățești! Așa că m-am decis acum, să scriu două, trei vorbe, dar nu așa la mișto.
             Pot să zic că sunt mândru de fratele meu. De ce? Din postura de frate mai mare, tot timpul am încercat să-i dau sfaturi cât mai bune, am încercat să-l îndrum spre lucruri importante. Evident, putea să asculte sau nu. Nu de multe ori a fost când a ascultat de ce i-am spus, că deh, eram fratele lui( mai mare), de ce ar asculta el tocmai de mine? Cel mai important totuși, și până la urma pentru mine asta contează, atunci când a făcut ceva din ce i-am spus, a facut bine. I-am spus să vină la liceul la care am fost și eu, cu toate că nici unul din colegii lui nu mergeau acolo și într-o vreme l-am tot bătut la cap cu matematica. El putea să facă lucrurile cum dorea, putea să nu-l intereseze. Și ce a facut oare?
             "A facut-o să conteze." Se descurcă bine în clasa în care e, are o prietenă "mișto" și sper că în sfârșit și-a găsit și unde să meargă la facultate. Mai mult, a reușit să meargă la olimpiada de matematică și a scos rezultate foarte bune( da, mai bune ca mine). Pentru asta îl apreciez, pentru că dintr-o "generație de copii copaci" a ieșit cu mult peste medie( nu zic ca el e singurul), a reușit să iasă în evidență fără să fie cocalar. Paul, să fi tu sănătos și baftă în continuare !


  39. Până acum...

    vineri, 10 iunie 2011

             ...treaba merge bine. Fac tot posibilul să meargă perfect.


  40. BESTiile mov și fetele noastre

    marți, 17 mai 2011




  41.          În primăvara anului trecut am intrat în BEST. Și acum consider că acesta a fost una din cele mai inspirate alegeri pe care le-am facut eu până acum. De atunci am avut parte numai de momente minunate.
             Recent, ne-am înscris și noi în campionatul de fotbal, ca să mai facem o mișcare, ca să mai câștigăm experiență. Nu aveam cea mai bună echipă, dar am zis că încercăm. Am pierdut toate cele trei meciuri. Cu o tendință de creștere de la meci la meci am început tot mai încrezători dar nu reușeam să "o băgăm" în poartă. Și cred că a fost singura dată în viața mea când am pierdut de mai multe ori consecutiv, a.k.a. "nu am reușit", și totuși nu am simțit gustul amar al înfrângerii.
             Când ai prietenii aproape, o înfrangere e mai roz. Fetele noastre din BEST au fost mereu aproape de noi. Dar nu numai ca au fost aproape de noi, au mai și strigat continuu, ne-au făcut galerie ca la un meci adevărat. Noi tot luam goluri dar ele nu păreau să fie afectate. Galeria mov a fost cu noi de la început până la sfărșit. Păcat ca nu am reușit și noi jucătorii să ne ridicăm la nivelul lor.
             Un "Bravo, Popa", "Bine, Tudy" sau un "Așa! Norbi" au schimbat meciul. Daca tot nu am câștigat, măcar am rămas cu fetele. Aici este vorba de spiritul BEST. Mulți se întrebau de ce fetele noastre tot continau să strige cu toate că noi jucam cum jucam. A fost ceva minunat, awesome și "nais". Cu ocazia aceasta vreau să le mai mulțumesc încă o dată mult de tot tuturor celor care ne-au susținut. Mulțumesc! BEST 4 evah!


  42. Pauză pe termen nelimitat

    duminică, 15 mai 2011

             Cum in ultima vreme am fost foarte ocupat cu facultatea, am decis sa parchez blogul putin pe dreapta. Nu mai am la fel de mult timp ca si prima data cand am inceput sa scriu. Fiind inchis intr-o camera pe un scaun si scriind la laptop majoritatea timpului, putine sunt lucrurile despre care v-as putea povesti. Inca o luna jumatate pana se termina sesiunea o sa cam bata vantul pe-aici. Totusi daca a fi sa se-ntample ceva mega awesome cu siguranta nu voi ezita sa postez. Acestea fiind spuse, va doresc o zi cat mai frumoasa, o sesiune/ presesiune/ teza cat mai usoara si sa ne auzim/ vedem cu bine dupa.


  43. Very funny Unix Shell

    vineri, 6 mai 2011

    % cat "food in cans"
    cat: can't open food in cans

    % nice man woman
    No manual entry for woman.

    % rm God
    rm: God nonexistent

    % ar t God
    ar: God does not exist

    % ar r God
    ar: creating God

    % "How would you rate Quayle's incompetence?
    Unmatched ".

    % [Where is Jimmy Hoffa?
    Missing ].

    % ^How did the sex change operation go?
    ^ Modifier failed.

    % If I had a ( for every $ the Congress spent, what would I have?
    Too many ('s.

    % make love
    Make: Don't know how to make love. Stop.

    % sleep with me
    bad character

    % got a light?
    No match.

    % man: why did you get a divorce?
    man:: Too many arguments.

    % !:say, what is saccharine?
    Bad substitute.

    % %blow
    %blow: No such job.

    /* not csh but sh */
    $ PATH=pretending!/usr/ucb/which sense
    no sense in pretending!

    $ drink bottle: cannot open
    opener: not found


  44. Tot respectul pentru:

    duminică, 1 mai 2011

             Tot respectul pentru tuşa mea. Sunt multe persoane în lumea aceasta, însă tuşa mea e numai una. Astăzi a fost ziua ei şi am vrut să scriu şi eu două trei cuvinte, că nu ştiu cât de repede o să mai ajung eu pe acasă.
             Ştiţi voi persoana aceea din familie care ţine tot timpul cu tine, care atunci când erai mic îţi aducea tot timpul o ciocolată sau care dacă era să rămâi ceva timp la ea, îţi făcea toate mofturile? No aşa e tuşa mea. Ea e cea care nu e mama, tata sau bunica dar care tot timpul mă susţine în ceea ce fac, mă felicită pentru succese şi are grijă de mine atunci când nu îmi este bine. Nu ţin minte să fi fost vreodată supărată pe mine, cu toate că putea. Una din cele mai frumoase amintiri e de la ziua mea de naştere când am împlinit 5 ani. Şi a venit tuşa şi mi-a adus atâtea ouă kinder câţi ani am împlinit. Şi pe vremea aceea, ouăle kinder erau cele mai bune şi dorite dulciuri. Şi fain frumos am stat cuminte şi împreună cu ea şi unchiu am început să asamblăm maşinuţe şi avionase.
             Tuşa mea, să fii sănătoasă, la fel de veselă şi după cum tot zicem noi, să ajungi măcar la vârsta lu' bunicu. Tot respectul pentru ţine tuşă !


  45. Acu două săptămâni

    miercuri, 27 aprilie 2011

             Așa de mult am întârziat că am ajuns să scriu la două săptămâni, dar asta e. Zile fain-au fost atunci și merită menționate. Așa că...
             Joi am fost iar toată ziua la standuri la JobShop de dimineața până la închidere. Tot așteptam momentul acela special, care anul trecut l-am pierdut, când urma să facem poza de grup. Pe de altă parte mă mai și grăbeam puțin că trimisesem mail la profesoară că o să vin de la 6 la parțial. Pe la 5 s-au închis standurile iar eu tot așteptam să ne strângem. Până la urmă am lăsat-o baltă și pe asta și m-am bazat pe MINE că o să fiu BINE a doua zi și o să pot da parțialul de la 10. Ne-am tras fain în poză, am cântat, ne-am bucurat, am adunat și apoi am plecat.
             Seara urma să ne vedem la party. Ca după fiecare eveniment și acuma ne aștepta o petrecere plină de toate. "Pentru ca Prometeu e numele meu mic" scria pe diplomă. La momentul la care am primit-o, am stat ceva vreme să mă gândesc ce înseamnă. Nu mi-am dat seama. Nu mă înțelegeți greșit, nu eram trotil sau alte cele, doar că nu mai făceam legătura. Nu știu cum, dar eu țineam minte că Prometeu era ceva cu soarele. A doua zi m-am lămurit. Per total am repetat isprava din seara trecută numai că de data aceasta cu bere. Și toate bine erau și dansam și săream și mă învârteam până ce m-am întâlnit cu prietenarul Mongolian. Ne-am distrat până ce la un moment dat mi-a arătat cât era ceasul și mi-a reamintit că am parțial a doua zi. M-am îmbrăcat, ș-acas-am plecat. Cumva am aterizat în pat, mi-am pus alarma și m-am culcat. Știu sigur că mi-am pus alarma.
             Pe la 7 mă trezește un coleg: "Tu de la câte ai ore?". Mă șterg bine la ochi, mă uit la ceas și da, realizez ca am cam dormit mai mult decât trebuia. Mă spăl, îmi iau foile și mă duc să învăț. Pe la 10 fără un sfert pornesc ca să îmi iau și un suc de la magazin. Ajung la laborator și nu știu cum fac de las sucul după monitorul de la computer. După două minute realizez că am pierdut ceva. "Unde mi-e sucul?"... "Nu îmi găsesc sucul!"..."M-ați văzut și voi când am intrat cu sucul.". L-am găsit până la urma. A fost o zi faină. Și-așa s-a incheiat aventura JobShop-ului de anul acesta. Abia îl aștept pe cel de anul viitor.


  46. Săptămâna trecută

    vineri, 22 aprilie 2011

             Luni dupămasa am mai lucrat să îmi termin o temă ca să pot să o predau în avans. A doua zi aveam de la opt. Cu greu m-am trezit şi nu mai ştiu ce-am făcut dar iar s-a lăsat cu sânge.
             Deja nu mai era de glumă. Şi eram pe autobuz şi mă gândeam să nu-mi dea ketchup-ul afară acolo, că nu-i de bine. Am stat o oră la laborator de 4 ore şi m-am cerut acasă. Şi ăsta a fost momentul când am zis că le las pe toate baltă şi mă pun la somn. Mai era un proiect care mă aştepta, mai erau şi altele. Cumva, cumva am reuşit să-mi setez creierul pe DO NOT CARE. Am zis să mă concentrez pe ceea ce îmi place mai mult. Aşa că miercuri am fost toată ziua prezent la Jobshop.Am terminat pe la 5 jumătate, am ajuns apoi în cămin pentru ca la 7 să fiu prezent la cocktail.
             No ăla da cocktail. A venit şi-un mentalist, mai nou aşa se numesc magicienii se pare. Ne-a tot îmbârligat cu una cu alta, a îndoit ceva linguri, a ghicit ceva numere etc. Dar nu el era atracţia principală. Să fi văzut voi acolo lume numai la costum, lume elegantă, lume awesome. Era aşa de mult awesome pe m2 că la un moment dat s-a terminat vinul și mâncarea. Și fetele... pff, ce să mai vorbim, una si una. O seară excelentă, care putea totuși să mai continue dacă Madame Conștiință nu era o NF și mă lăsa în pace.
             O idee năstrușnică mi-a venit mie. Aveam un proiect gata făcut și mă gândeam că e ok să mă trezesc pe la 4, să-l mai modific și să-l duc ăla de la 8. Și mă gândeam la asta după x pahare de vin( x - ipotenuza unui triunghi dreptunghic cu laturile de 3 și 4) și o zi în care am umblat întruna. Mi-am pus vreo 3 alarme în jurul orei 4. M-am trezit și în 10 secunde am rezolvat toată problema. Mi-era prea lene și nici nu aveam chef de lucru la ora aia. Una vorbește happy Sălă și alta face sleepy Sălă. ( află ce a mai urmat în postul urmator :)


  47. Acu o săptămână

    marți, 19 aprilie 2011

             Dupa ce duminica mi-am facut planuri marete pentru saptamana ce vine, m-am pus la somn si am visat ceva( nu mai stiu ce). Si foarte voios si plin de energie m-am trezit luni dimineata si m-am dus sa ma spal pe fata cand... a inceput sa imi curga sange din nas...
             In acel moment m-am gandit bine si am zis HO!. Si nu era un Ho cum canta Pussycat Dolls dar nici un ho cum zice Mos Craciun cand se tine de burta. Era un stop. Prea mult timp mi-am pierdut noptile lucrand la proiecte si scriind documentatii. Prea mult timp l-am petrecut fiind obosit iar pana la urma acest lucru s-a facut simtit. Si de atunci am zis sa o las mai moale. O sa fac lucrurile cum pot eu mai bine, iar daca nu mai e timp le las dupa. Nu mai vreau sa imi iau din timpul meu de somn.
             Si m-am terminat de spalat si-am plecat la cursuri. Am terminat repede si m-am intors la doctor sa imi dea o trimitere la ORL. Partea mai nasoala e ca eu aveam deja o trimitere de mai bine de o luna care intre timp expirase. Din pacate am pus facultatea inainte sanatatii mele si se pare ca nu a fost tocmai inspirat. Mi-am tot cerut scuze si pana la urma mi-a mai dat o trimitere. Am ajuns in policlinica... si stiti si voi cum e in policlinica. O coada destul de maricica astepta in fata cabinetului. Asa ca m-am decis sa imbin utilul cu placutul, si stand pe scaun mi-am pus capul pe genunchi si am adormit. Dupa ceva vreme o tanti se simte si imi da un poke, deala ca in viata reala, nu ca pe Facebook si ma trezeste: "-E randul tau sa intri!" imi zice. Ma ridic si cand dau sa intru mai adauga: "-Dar nu chiar acuma ca e cineva inauntru!". Asa ca ma pun jos si ma sterg la ochi si mai astept putin.
             Pana la urma intru in cabinet, se uita doctorita la mine, mi se uita in nas. Ma intreaba de sanatate, de tensiune, alte lucruri de sanatate... Apoi imi face o lista cu niste medicamente si-mi da ca si indicatii sa nu depun efort, sa dorm un numar normal de ore ( logic sa nu consum alcool la pastile) etc. Si gandindu-ma la programul meu, yeah right! Ii explic cum sta treaba si ii zic ca o sa imi iau regulat pastilele (dupa ce le cumpar), dar nu saptamana aceasta. Si m-am dus spre camin tare ganditor... (aflati mai multe despre ce a mai facut Andrei, in episodul urmator :) )


  48. La fix o săptamână

    duminică, 17 aprilie 2011

             La fix o saptamana revin la tastatura sa scriu despre minunata mea viata. O saptamana plina cu de toate. O saptamana care numai o data pe an e.
             Tocmai ce-am terminat de mancat niste slanina cu mustar cu hrean si ceapa si salam picant si tuna in sos picant. #802A2A mountain lava o sa fie maine. Si cum imbucam eu ba din salam ba din paine, vizualizam evenimentele de saptamana aceasta. Cum mi-am facut eu program asa frumos. Si asa frumos cum era, inainte de jumatatea saptamanii, am renuntat la ce scria acolo. Am zis ca fac sa fie bine. In cele din urma a iesit bine. Mai mult am fost ocupat la JobShop, un eveniment foarte interesant. Un eveniment la care printre altele imi refac stocul de pixuri, mai colectionez vreo agenda, keychain-uri sau cum a fost cazul anul acesta bomboane mentolate de la Continental. Dar cel mai important, ramai cu satisfactia ca ai ajutat la organizarea unui eveniment destul de mare, ca ai incercat sa ajuti niste sudenti sa-si "Editeze cariera!".
             O saptamana la sfarsitul careia m-am simtit foarte bine, chiar daca nu am realizat tot din ce mi-am propus in acel program. Pana la urma conteaza asta mai putin, important e sa vad cum imi gestionez timpul in perioada ce vine. Facultatea asta, bat-o vina!


  49. Planul pe săptămâna ce vine

    vineri, 8 aprilie 2011

    LuniMartiMiercuriJoiVineri
    Partial AFLaborator TSJobShop 10-17JobShop 10-17Partial SO
    Site BTWTema AFCocktailTema ACEngleza
    Sedinta BESTProiect TP
    Laborator EGC
    Party JS
    Being Awesome


  50. JobShop 2011

    joi, 7 aprilie 2011


             Organizaţia studenţească BEST Cluj-Napoca organizează în perioada 11-15 aprilie cea de-a XVII-a ediţie a evenimentului de carieră JobShop. JobShop este cel mai mare eveniment naţional de carieră pentru studenţii şi absolvenţii din România, fiind dezvoltat de organizaţia BEST în trei dintre cele mai mari centre universitare din ţară: Cluj-Napoca, Iaşi şi Timişoara.

             Evenimentul JobShop doreşte să reunească cei trei factori necesari dezvoltării forţei de muncă specializate: studenţii, universitatea şi companiile. Evenimentul se doreşte a fi un spaţiu sinergic, unde cele trei entităţi fac schimb de experienţă şi informaţii. Studenţii participanţi află care sunt companiile dornice să îi angajeze. Companiile au ocazia de a sta faţă în faţă cu viitorii angajaţi, iar Universitatea se asigură să îndeplinească rolul de legătură între cele două părţi. Universitatea are oportunitatea de a se ajusta nevoilor pieţei, în ceea ce priveşte specialiştii care sunt necesari pe piaţă şi de a oferi astfel studenţilor o educaţie conformă cu trendurile actuale. Astfel, în cadrul evenimentului, studenţii îşi pot găsi atât locuri de muncă, cât şi companii care oferă internship-uri ori locuri pentru practică.

             Pe lângă cele două zile de stand, care vor avea loc miercuri, 13 aprilie, şi joi, 14 aprilie, într-un cort special amenajat în curtea Universităţii Tehnice, JobShop include şi traininguri pentru studenţi susţinute de persoane specializate, prezentări de companie, vizite la companii, competiţii, prezentări şi discuţii despre business start-up şi întâlniri cu reprezentanţi ai firmelor participante.

             În cadrul JobShop-ului are loc şi BEST Academics and Companies (BACo), o masă rotundă la care se întâlnesc reprezentanţi ai Universităţii Tehnice, ai companiilor şi ai studenţilor. La această masă rotundă are loc o discuţie de ordin academic, unde este important punctul de vedere al tuturor celor trei părţi constituente mai sus menţionate. Până acum, la ediţia din acest an a evenimentului şi-au anunţat participarea peste 30 de companii, printre care Nokia România, Continental AG România, Property Shark.

             BEST - Board of European Students of Technology este organizaţia europeană a studenţilor din domeniul tehnic înfiinţată în 1989 în Grenoble. În acest moment sunt grupuri locale BEST în 89 universităţi din 30 de ţări Europene.

             Grupul local Best Cluj-Napoca a fost înfiinţat în anul 1995 şi reprezintă Universitatea Tehnică Cluj-Napoca în cadrul organizaţiei europene. În România mai sunt înca 4 grupuri locale în fiecare mare centru universitar: Braşov, Bucureşti, Iaşi şi Timişoara. Printre scopurile organizaţiei noastre se numără asigurarea unei educaţii complementare studenţilor din domeniul tehnic, sprijin în căutarea unui loc de muncă şi în dezvoltarea carierei încă din primii ani de facultate şi implicarea în sistemul de învatământ european.