Rss Feed
  1. O lună

    miercuri, 31 octombrie 2012

             Am avut o lună de octombrie incredibilă. Nici nu am apucat să îmi dau seama că am intrat și eu în anul 4 și că mai am un an și termin. Cumva, cumva, nu mi-am găsit nici timp să scriu.

             Cu 4 ani și o lună în urmă îmi aduc aminte cum fugeam eu prin Cluj dintr-o parte în alta la primele mele laboratoare și seminarii și nici nu știam ce o să mă aștepte. [...] După un scurt moment în care mi-am adus aminte momentele cele mai frumoase revin în prezent și mă văd aici, acum. Dacă aș zice că au trecut repede 3 ani de facultate, ar fi doar din cauză că mă cam lasă memoria, dar eu sunt sigur că a trecut normal și am petrecut multe momente awesome. Veni, vidi, vici!

             Dar revenind în prezent, octombrie 2012, chiar a fost o lună mai interesantă, din diferite puncte de vedere. Mi-am făcut un prieten nou, tipul de la magazinul de șaorma. Și chiar acum în timp ce scriam mi-am dat seama că nu sunt un prieten foarte bun deoarece nu știu cum îl cheamă. Ideea e că în ultima vreme nu am mai apucat să mănanc în cămin așa că îmi trebuia ceva rapid și bun. Dar șaorma de aici nu e una oarecare, are ceva mai special și anume felul în care este făcută, felul în care este "rulată". Tipul ăla-i cel mai tare, eu de la el o să cumpăr de acuma încolo și noroc bun.

             Mai nou la cursuri e din ce în ce mai mindfuck. La marketing m-am simțit ca la orele de română din liceu când discutam despre suflete și demiurgi. La celalte mă simt normal, cu laptopul în față, trimit mailuri și mai lucrez una alta la un proiecte. Din când în când mai zic și eu câte ceva și mă rog ca nu cumva să fi repetat ce poate a zis altcineva. La majoritatea laboratoarelor aștept să se termine ca să merg să fac altceva cu excepția unuia unde stau atent. Avem un profesor "narator" care știe să "vorbească pe limba noastră" și nu e plictisitor deloc. Știe să ne povestească și nu se oprește până ora lui nu s-a terminat. La licență... merge treaba, cred.

             Și acum ca să închei în stil de horoscop, o să vă povestesc și despre bani, ca despre prieteni și carieră am zis. Banu vine! Cu 3 surse de sponsorizare, mă simt ca un semi-boss. Și ca un boss care se respectă, am mai zis și o mai zic, nu prea mai am timp în care să nu am ce face. Dar eu știu că noi ca oameni, putem face ca totul să fie bine. Și-mi aduc aminte de acele zile care pur și simplu au început perfect și au continuat așa toată ziua. Momentan, "am o treabă cu oameni" și trebuie să o fac cât mai bine. Scorbaciul e mai fermecat ca niciodată și sper, sper ca anul acesta să-l pun în cui să se odihnească. Sănătate, că-i mai bună decât toate !


  2. De lucru

    joi, 4 octombrie 2012

             Și-am și lucrat vara aceasta. Și-am facut-o fericit, cu plăcere și simț de răspundere. Am găsit internshipul perfect unde m-au lăsat să încep să încep mai târziu, m-au plătit și au înțeles faptul că la final nu mă pot angaja.


             De îndată ce s-a terminat summerul, luni la prima oră, m-am și prezentat la noul birou, cu laptopul și cu pofta de a scrie cod. Încă îmi mai stătea puțin capul la oamenii cu care m-am simțit bine timp de două săptămâni, nu eram cel mai fericit când suna alarma dimineața și nici laptopul nu se mișca chiar așa de repede cum eram obișuit de la calculator, dar asta-i viața. După vreo săptămână am intrat în normal. Seara mă puneam mai repede la somn, dimineața mâncam câte un ditai bolul cu cereale și am învățat să am răbdare cu laptopul. Cu alte cuvinte, eram mai ordonat.

             În nici un moment nu m-am simțit ciudat la lucru. Simțeam că e la fel ca și zilele când lucram la proiectele de la facultate doar că nu puteam să mănânc și să dorm oriunde și oricând vreau mușchii mei. M-am simțit bine și poate cel mai important lucru a fost că erau numai oameni tineri la lucru și astfel nu am participat la discuții “Băsescu e de vină că am pensia mică...” sau altele. Și nici obosit nu veneam de la lucru, doar că după ce mâncam, mă uitam la un serial, citeam din mailuri și mai jucam ceva pe internet, nu mai aveam chef de nimic. Și uite așa a trecut o vară întreagă aproape. Diferența față de celelalte vacanțe se făcea când venea salariul, era feelingul acela care te făcea să zici în capul tău, “No așa da!”.

             S-a terminat luna septembrie, s-a terminat și internshipul meu și a trebuit să las PHP-ul și toate celelalte pentru un alt “job”. La “noul loc de muncă” se cam schimbă toate regulile și e pe perioadă de un an. Tot ce rămâne neschimbat e faptul că o să lucrez cu oameni faini și o să o fac cu plăcere, spor numai să am.